Cred că vacanţa aceasta îmi prinde bine, pentru că am ajuns să citesc câte o carte pe zi, indiferent dacă are o sută sau trei sute de pagini. Şi nu numai asta, dar mai am timp destul zilnic să vă povestesc ce am mai citit, cu toate că sunt în urmă şi la modul în care citesc acum nu văd cum aş putea să ajung prea curând la zi cu toate astea, dar nu mă las. Sper ca ceea ce scriu eu pe aici zilele astea să vă inspire şi să vă ajute să vă alegeţi lecturile de vacanţă potrivite pentru fiecare. Şi deşi aş mai scrie multe rânduri despre beneficiile cititului şi scrisului în aer liber, este timpul să îmi îndrept atenţia spre cartea aceasta pe care am citit-o luna trecută, dar care este extrem de drăguţă. Cred că nu există om în lumea asta să nu i se fi pus pata la un moment dat pe ceva. Eu personal fac obsesii pentru bijuterii, cărţi (niciodată nu sunt suficiente), agende şi multe alte mărunţişuri pe care atunci când le vreau, nimic nu îmi stă în cale. Pe de altă parte, cred că nu există persoană căreia să nu i se fi pus pata pe un coleg sau o colegă oricând în anii de şcoală. Toţi am avut obsesii cu colegii, deşi unii nu recunoşteau, dar visam ca x sau y să ne observe sau să ne bage în seamă. Iar cartea aceasta tratează exact acest subiect: iubirea dintre doi copii, care nu şi-au dat seama exact ce simt de la început, însă pe măsură ce s-au maturizat au realizat că au sentimente unul pentru celălalt. Iar povestea aceasta comică de dragoste este una dintre cele mai drăguţe cărţi de dragoste dintre copii pe care am citit-o vreodată.
Când eşti mic, gen clasa a doua, nu ştii prea multe despre dragoste, iar astfel defineşti ceea ce simţi spunând că ţi s-a pus pata pe cineva. Cartea aceasta este fix despre acest tip de dragoste, despre felul în care doi copii simt ceva unul faţă de celălalt, dar până să îşi dea seama de sentimentele lor, mai trebuie să se maturizeze. Bryce se mută într-o nouă casă, iar de îndată fetiţa din vecini, Juli, încearcă să îl ajute să descarce cutiile, apoi încearcă să fie cât mai mult în preajma lui, atât la şcoală, unde sunt colegi de clasă, cât şi prin cartier. Ea s-a îndrăgostit din prima de ochii lui albaştri, în timp ce pe el îl sperie acest uragan care este Juli. Fetiţa este, ca toate fetiţele de vârsta ei, plină de energie, dar pe Bryce această energie îl sperie şi o consideră enervantă. Dar Juli nu se lasă cu una cu două şi încearcă să fie alături de Bryce, şoptindu-i la şcoală răspunsurile, ajutându-l să îşi recupereze zmeul care rămăsese agâţat în vârful unui copac foarte înalt, dar, ca răsplată, nu primeşte decât jigniri de la Bryce. Dar cei doi se maturizează şi realizează că simt ceva mai mult unul pentru celălalt, ba chiar au şi destule puncte în comun. Mi-a plăcut foarte tare de Juli, pentru că ea nu era doar un copil plin de energie, ci o fetiţă incredibil de deşteaptă. A fost gata să îşi apere copacul iubit de oamenii care vroiau să îl taie, stând urcată în el. Apoi felul în care a crescut şi a îngrijit puişorii de găină este de-a dreptul incredibil. Deşi totul a început cu un proiect la ştiinţe, a reuşit să îi îngrijească până au ieşit din ou, iar apoi să le facă coteţe pe care ea le păstra curate. Fetiţa aceasta era specială. Bryce, pe de altă parte, s-a maturizat mai greu. La început el fuge de Juli, o consideră enervantă şi încearcă să stea departe de el. Până la urmă, dragostea e mai puternică (deşi ei nu ştiu exact cum să definească ceea ce simt) şi cei doi se apropie. Finalul este incredibil, pentru că nu ştim exact ceea ce se întâmplă mai departe cu cei doi copii. Nu ştim dacă se sărută, dacă rămân împreună sau iar se ceartă şi chestia asta chiar mi-a plăcut, deoarece este exact ca în viaţă: nu ştii ce va fi în viitor, doar trăieşti clipa şi speri. Iar această lipsă a unui final îi conferă cărţii un aer realist. Am auzit că s-a făcut şi film după această carte, aşa că îl voi căuta, deoarece sunt curioasă dacă au păstrat elementele importante din carte. Până atunci, pot spune doar că am adorat această carte şi personajele ei.
Recomand cartea aceasta celor care vor să citească o poveste frumoasă despre maturizare, deoarece cei doi copii ajung de la a nu şti ce simt la definirea sentimentelor, celor care vor să citească o poveste despre familie, deoarece familia are un rol important în viaţa oricărui om şi un rol decisiv în ceea ce priveşte formarea de caractere a copiilor, dar şi celor care adoră să îşi imagineze ei finalul unei cărţi, punându-şi întrebarea: „Oare?”