De când am auzit de cartea asta am fost un pic curioasă, deoarece părea exact genul acela de roman pe care să îl citesc repede şi să fie şi interesant. Ei bine, nu l-am citit repede (în ultima vreme m-am cam lenevit), dar nu pentru că nu este o carte drăguţă. Este exact genul de carte pe care mi-ar plăcea să o citesc la mare, pe plajă sau într-un loc pitoresc dintr-o vacanţă de vară. Dacă ar fi să spun pe scurt despre ce este vorba aş zice că este o carte de dragoste, între doi oameni care nu numai că nu ar trebuie să se îndrăgostească (genul acela de dragoste imposibilă), care se află tot timpul în contratimp (adică ba ea e leşinată după el şi el nu dă niciun semn, ba el moare să dea de ea iar ea nu răspunde… şi aşa e toată cartea). Atrăgătoare din punct de vedere al titlului, cât şi a descrierii de pe copertă, cartea asta a reuşit să mă facp să o pun în fruntea cărţilor pe care să vreau să le citesc imediat, dar sfârşitul nu a fost chiar atât de spectaculos pe cât mă aşteptam, deci a rămas pentru mine o carte drăguţă, despre care pot spune că este exact genul meu.
În „Bărbatul care n-a mai sunat” este prezentată povestea de dragoste dintre Sarah şi Eddie, doi oameni care se întâlnesc întâmplător şi se îndrăgostesc imediat unul de celălalt. Dar exact asta nu ar trebui să se întâmple, pentru că dragostea lor este una interzisă. Astfel că Eddie dispare şi nu mai dă niciun semn de viaţă, în timp ce Sarah tot încearcă să găsească o explicaţie logică pentru dispariţia lui. Şi aşa o ţine jumătate de carte, cu Sarah căutând explicaţii. Când află adevăratul motiv pentru care Eddie nu a mai căutat-o, ea dispare din peisaj şi apare el, care ne descrie suferinţa prin care trece trebuind să stea deoparte de cea pe care o iubeşte. Iar când începe să o caute el pe ea, află nişte informaţii care îi schimbă viaţa. Finalul cărţii nu este extraordinar, dar per total am rămas cu o imagine drăguţă despre carte. Mi-a plăcut jocul de perspective şi felul în care reuşeşte autoarea să facă dragostea să triumfe în ciuda existenţei atâtor obstacole. Dacă ar fi să vorbesc despre personaje, aş spune că Sarah se comportă cam ciudat, adică în orice situaţie ea se comportă complet altfel faţă de cum m-aş comporta eu sau alţi oameni, dar Eddie este un personaj frumos conturat, ale cărui conflicte interioare îl fac un personaj foarte reuşit. Deci cartea asta se potriveşte ca o lectură uşoară, de vară, o carte care poate fi citită cu uşurinţă, dar care este drăguţă în felul ei.
Recomand cartea asta celor care îşi fac bagajele pentru a pleca la mare şi mai au loc şi de o carte, celor care au fost părăsiţi şi nu au mai fost sunaţi şi celor care vor o carte plăcută cu care să îşi ocupe timpul liber.