„Vremuri de sânge şi străluciri de stele” de Laini Taylor

După ce a trecut ceva timp de când am terminat primul volum al acestei serii, „Născută din fum şi os”, am uitat ce se întâmplase sau, mă rog, ştiam în linii mari, dar adevărata provocare a fost să îmi amintesc numele, să le asociez cu întâmplările şi să mă prind unde am rămas cu acţiunea, în ce punct. Asta nu îmi place la cărţile care au continuări, că uit de la un volum la altul mare parte din acţiune. Dar chiar dacă mi-a luat ceva să mă prind ce şi cum, pot zice că mi-a plăcut foarte tare cartea asta, care m-a surprins la final la fel de mult ca şi prima. Acţiunea este alertă, exact pe gustul meu, fără să se tragă de timp, iar personajele sunt interesant conturate. Schimbările de situaţie şi faptul că nu ştii până la sfârşit cu exactitate care personaj este pozitiv şi care este negativ, m-a făcut să savurez cartea asta până la ultima pagină.

Dacă în primul volum îngerii păreau buni şi diavolii răi, iar la sfârşit s-a dovedit că diavolii nu erau de fapt răi, cum nici îngerii nu erau chiar buni, în acest volum am cunoscut o nouă schimbare. Adică am descoperit o lume a îngerilor unde aceştia sunt şi buni şi răi şi o lume a himerelor (demonilor) care şi ei se împart în buni şi răi. Atât îngerii cât şi demonii omoară nevinovaţi prinşi în lupta dintre ei pentru a dovedi care este mai puternic. Karou, personajul principal, este blocată între cei din neamul ei, himerele, dar nu se află deloc printre prieteni, cei mai mulţi vrând să o omoare. Visul ei de pace între îngeri şi demoni pare foarte departe de a fi realizat, iar dragostea ei pentru un înger, Akiva, pare o trădare faţă de cei din neamul ei. Dar cumva cei doi încearcă să lupte, fiecare separat, pentru acelaşi ţel. Ce mi-a plăcut cel mai tare la acest volum a fost sfârşitul, la fel de neaşteptat precum cel al primului volum, cumva lăsând loc curiozităţii. De asemenea, mi-a plăcut acţiunea intensă, deja în primele 30 de pagini avuseseră loc o grămadă de războaie şi situaţii neaşteptate. Din nou mi-a plăcut impresia generală pe care mi-a lăsat-o, că personajele nu sunt nici bune nici rele, ci mereu undeva la mijloc (bine, mai există şi excepţii, dar per total aşa stau lucrurile). Deci pot spune că mi-a plăcut şi cartea asta şi abia aştept să văd ce o să se întâmple până la urmă în ultimul volum, pe care sper să îl citesc cât mai repede ca să nu apuc iar să uit numele personajelor şi detaliile.

Recomand cartea asta celor cărora le plac cărţile cu şi despre îngeri şi demoni şi constanta luptă dintre aceştia, celor care vor să citească o carte unde personajele nu sunt nici bune nici rele în totalitate, fiecare având câte un strop de bine şi de rău în ei şi celor care au fost fascinaţi de primul volum, deoarece nici acesta nu este  cu nimic mai prejos.