„Slam. Din dragoste pentru Layken” de Colleen Hoover

Când m-am apucat de cartea asta nu ştiam exact la ce să mă aştept. Am văzut că unii o recomandau, altora nu le-a plăcut, aşa că am hotărât că e timpul să îmi fac eu singură o părere despre ea. Adevărul este că ador cărţile de la editura Epica, pentru că, în afara poveştii de dragoste pe care toate o conţin, mai prezintă şi diverse probleme de viaţă şi de moarte, poveşti despre războaie şi spioni, despre îngeri şi demoni şi multe altele. După ce am citit „Slam”, mi-a părut rău că s-a terminat. Am savurat-o în puţinele clipe furate pe care le-am avut şi a meritat fiecare moment. A fost genul acela de carte care a mers direct la sufletul meu şi a rămas acolo. Este o carte despre familie, moarte, dragoste şi toate complicaţiile care pot apărea atunci când există toate aceste elemente împreună într-o carte.

Cuvântul „Slam” din titlul cărţii este, de fapt, un fel de poezie, pe care o compunea oricine şi o putea recita la un club, care în zilele de joi era deschis strict pentru aşa ceva. Din ce am înţeles eu, era cam cum era clubul acela de rapperi din filmul „8 Mile” cu Eminem, doar că aici compuneau poezii, nu rime. Romanul ne prezintă povestea de dragoste interzisă dintre Layken, o elevă de 18 ani şi profesorul ei, Will. Ei se cunosc întâmplător, când Layken se mută împreună cu mama şi fratele ei pe aceeaşi stradă cu Will. Şi a fost genul acela de dragoste la prima vedere, fulgerătoare, care te ia prin surprindere şi astfel, Layken s-a îndrăgostit nebuneşte de Will. Când au descoperit că Will va fi profesorul ei şi că dacă se află de o relaţie între profesor-elev, acesta îşi poate pierde job-ul, cei doi încearcă să se limiteze la a fi prieteni. Pe fundalul acestei poveşti de dragoste, care nu se poate împlini, este o poveste despre moarte, moartea părinţilor lui Will, care l-au lăsat la 20 de ani să aibă grijă de fratele lui mai mic, şi moartea tatălui lui Layken. Deci pot să zic că această carte are toate ingredientele necesare pentru a o putea numi o carte interesantă. Trebuie să recunosc că nu sunt o mare fană a poeziei în general, dar mi-au plăcut la nebunie poeziile slam citate în carte. Adevărul este că la unele dintre ele am şi plâns, că aşa mai fac eu mai plâng când citesc. Romanul „Slam” a fost o lectură interesantă, pe care o să o port în gând ceva timp de acum încolo.

Recomand cartea asta adolescenţilor, pentru că pot învăţa să se maturizeze în gândire, dar să şi trăiască viaţa din plin, celor care vor să citească o poveste frumoasă de dragoste cu un final neaşteptat, dar şi celor care au avut un deces în familie şi nu ştiu cum să se descurce cu sentimentele lor faţă de lipsa persoanei dragi.