De obicei, când o carte are mai mult de două volume mă tem că îi scade calitatea, că îşi pierde capacitatea de a mă surprinde şi de a mă ţine prinsă cu acţiunea ei. Dar seria „Calendar Girl” se pare că revine mai impresionantă cu fiecare nou volum (deşi varianta în engleză are 12 volume, câte unul pentru fiecare lună a anului), reuşind ce puţine cărţi citite de mine au reuşit: să vină mereu cu ceva nou, surprinzător şi care mă face să zis:”Da! Cartea asta a meritat fiecare moment din timpul meu!”. Şi zic asta pentru că este o carte pe gustul meu, deoarece îmi place fără să o pot încadra într-un gen; „Calendar Girl” are pur şi simplu ceva unic, este un gen aparte de carte (fiind combinaţia perfectă între o carte erotică şi un roman care descrie viaţa unei tinere obişnuite din Las Vegas).
Volumul trei este despre familie. Mia, după ce îşi petrece luna iulie împreună cu un cântăreţ faimos, se duce în Texas, la o fermă în adevăratul sens al cuvântului, unde descoperă nişte lucruri cu adevărat neaşteptate despre trecutul şi familia ei. Iar când se întoarce acasă, descoperă că tatăl ei este pe moarte, sora ei este tristă că iubitul ei o tot presează să se căsătorească cât mai repede, Blaine, cel căruia îi datorează tatăl ei bani, o presează fie să îi restituie toată suma imediat, fie să se culce cu el şi între timp îi răpeşte cea mai bună prietenă şi, de parcă nu erau suficiente pe capul săracei fete, Wes, iubitul ei şi clientul lunii ianuarie, este răpit şi nimeni nu ştie nimic de el. Iar dacă credeţi că asta e tot, vă înşelaţi amarnic. Fiind chemată de medici ca să stea şi să îşi petreacă cât mai mult timp cu tatăl ei (atât cât mai trăieşte), Mia pierde banii de la clientul lunii septembrie şi trebuie să îl despăgubească pentru că nu s-a prezentat la el. Cu toate astea pe cap, nu ştiu cine nu şi-ar pierde minţile, dar Mia este o fată puternică şi cumva reuşeşte să treacă peste toate. Şi acum că v-am spus pe scurt toate întâmplările din cartea asta, mă puteţi înţelege când zic că această carte nu este doar un roman erotic. De fapt, cred că volumul ăsta nu prea a fost în genul erotic cu care ne-a obişnuit autoarea, având mai multă acţiune şi mai puţine scene erotice. Cartea asta combină perfect relaţiile familiale, iubirea şi suspansul, iar asta mă face să îmi placă şi mai tare decât volumele precedente. Dar totuşi nu pot să mă hotărăsc care dintre volume mi-a plăcut mai tare, aşa că nu îmi rămâne decât să zic că seria asta mi-a plăcut şi în continuare aştept cu sufletul la gură să citesc şi ultimul volum.
Recomand cartea asta celor care se aşteaptă la mai mult de la seria asta decât să citească doar o poveste erotică, celor care cred că familia e întotdeauna mai presus decât toate şi celor care adoră o poveste bine scrisă care te prinde şi cu fiecare filă te face să vrei să citeşti mai mult.
Pingback: Ce am citit în 2018 | Ce citeşte miss-shady