Zilele trecute m-am întâlnit cu o prietenă care m-a întrebat cum reuşesc să nu uit nicio acţiune din cărţile pe care le citesc, având în vedere că sunt în urmă rău de tot cu scrisul (încă mai scriu despre cărţi pe care le-am citit anul trecut, deşi acest an mai are puţin şi se încheie), dar cred că răspunsul corect ar fi că port în suflet câte un pic din fiecare carte citită. Descopăr mereu cărţi noi, le citesc, dar asta nu înseamnă că le uit pe cele vechi. Un exemplu în acest sens este cartea despre care vă voi vorbi astăzi, „Dulce uitare”. După cum vă spuneam, anul trecut mă plimbam pe la Gaudeamus, printre mii de cărţi şi nu am putut să nu intru în standul editurii Epica. Cum deja am citit sau am prin bibliotecă majoritatea cărţilor publicate la această editură, mi-a fost drag să observ şi o carte nouă, una care promitea aventuri noi, aşa că am luat-o acasă (nu mă pot abţine să nu cumpăr toate cărţile de la editura asta, sunt genul meu preferat). Şi am fost atât de curioasă despre ce este vorba, încât chiar atunci, la jumătatea lunii decembrie a anului trecut am şi citit-o. Şi nu, nu am uitat nici măcar un detaliu, ba mai mult, parcă şi astăzi retrăiesc scenele cu împuşcături şi mi-l imaginez pe Nicolas cel dur, personajul masculin principal, de parcă tocmai am terminat de citit acum o secundă. Cred că d-asta ador cărţile, că îmi creează amintiri dragi, îmi provoacă imaginaţia şi mă fac să simt că trăiesc, prin intermediul experienţelor trăite de personaje. Iar această carte este, la fel ca celelalte de acelaşi gen, una dintre preferatele mele.
Întotdeauna mi-au plăcut cărţile cu clanuri mafiote, bărbaţi duri şi împuşcături, toate presărate cu o frumoasă poveste de dragoste cu un personaj feminin complex, senzuală, dar dură în acelaşi timp. Ei bine, aşa este şi „Dulce uitare”. O avem în centrul acţiunii pe Elena Abelli, poreclită şi Dolce Abelli, datorită felului în care încearcă să fie pe placul tuturor. Aceasta este fiica unui mafiot, unul dintre capii mafiei, dar nu este fiica supusă şi dulce, aşa cum se presupune, ci are o fire aprigă. Sau cel puţin aşa ajunge să creadă Nicolas Russo, cel cu care trebuie să se căsătorească sora ei. Dar între cei doi este o tensiune şi o atracţie incredibilă, pe care niciunul nu doreşte să o arate, pentru că lucrurile sunt clare şi Nicolas va fi cumnatul ei. Însă o răsturnare de situaţie face ca Nicolas să îi ceară mâna Elenei în locul logodnicei lui. Elena însă nu poate să uite trecutul şi încearcă, înainte de a putea fi fericită alături de Nicolas, să repare răul făcut de familia ei unor oameni nevinovaţi. Dar, pentru că nu îi spune lui Nicolas despre ce este vorba, acesta ajunge să creadă ce e mai rău despre viitoarea lui soţie. Acţiunea nu este doar despre povestea de dragoste dintre Elena şi Nicolas, ci este presărată cu scene pline de sânge şi împuşcături, că doar aşa îşi rezolvă mafioţii problemele, cu arme. Iar Elena este un personaj destul de interesant, pentru că, pe de o parte îşi iubeşte familia, aşa cum sunt ei, dar se simte extrem de vinovată din cauza unui eveniment din trecut care a făcut-o să simtă că are mâinile mânjite de sânge nevinovat. Dragostea nu o orbeşte, punând datoria pe primul loc, pentru ca mai apoi să îşi dea voie să simtă tot cea ce simte pentru viitorul ei soţ. Şi acţiunea este extrem de intensă, nu există pagină în care să nu se petreacă ceva, aşa că am tras de timp destul de mult, pentru că altfel aş fi putut să termin cartea aceasta în câteva ore şi mi-ar fi părut tare rău să se întâmple una ca asta. În concluzie, mi-a plăcut la nebunie povestea lui Dolce Abelli, m-a ţinut cu sufletul la gură până la finalşi, chiar dacă nu a avut un final total neaşteptat, a meritat fiecare clipă pe care mi-am petrecut-o cu această carte în mână.
Recomand „Dulce uitare” tuturor celor care îşi doresc o lectură uşoară, dar intensă, plină de neprevăzut şi dezvăluiri incredibile, celor care vor să citească mai mult decât o simplă poveste de dragoste, ci o poveste despre lupta pentru putere şi sacrificiu, dar şi celor care vor să citească o poveste despre onoare şi curaj.