Cărţile de dezvoltare personală nu sunt niciodată uşor de citit. Ele nu pot fi parcurse ca literatura, în viteză, nu putem citi mai departe dacă nu înţelegem exact ce ni se explică pe acolo. Un exemplu din lecturile mele trecute este că am stat două săptămâni să citesc aceeaşi pagină şi pentru că nu pricepeam exact ce vrea să îmi transmită autorul acolo, nu treceam mai departe. Bineînţeles că după acele două săptămâni mi s-a luat de respectiva carte, aşa că am lăsat-o baltă, ajungând la concluzia că poate nu este pentru mine, că nu mă duce capul să pricep ce naiba vrea autorul respectiv să îmi transmită. Dar, chiar şi după această poveste, nu am renunţat la cărţile care mă pot ajuta să mă înţeleg mai bine şi să devin un om mai bun. Şi aşa am ajuns să strâng prin bibliotecă un număr destul de măricel de astfel de cărţi, alese de mine în decursul timpului, mai mult după titlu. Anul acesta, însă, mi-am propus să citesc câteva dintre ele, poate aşa mai descopăr lucruri noi sau îmi reamintesc chestii pe care deja la ştiam. Aşa am ajuns să citesc „Medicina sentimentelor”. Se pare că fiecare carte de acest gen vine în viaţa noastră atunci când avem cea mai mare nevoie de ea şi, da, cu siguranţă, cartea asta mi-a explicat nişte lucruri pe care nu le ştiam şi mi-a reamintit lucruri pe care deja le cunoşteam, ba chiar am ajuns să mă înţeleg mai bine pe mine, deci a fost o carte foarte interesantă de citit.
„Medicina sentimentelor” ia pe rând toate emoţiile umane şi le analizează, explicând cu exemple clare şi desene de unde apar aceste emoţii. La început mi s-a părut cam multă biologie la mijloc, chestie care m-a făcut să avansez mai greu cu cititul, pentru că, după cum v-am spus, eu nu citesc o carte de acest gen doar ca să mă dau deşteaptă, ci caut să înţeleg absolut tot ce citesc, chiar dacă asta presupune să recitesc şi să caut chestii suplimentar pe internet, tot nu mă las şi înţeleg tot ce citesc. Apoi când deja m-am familiarizat cu termenii, lucrurile au devenit mult mai uşoare. Cartea aceasta începe cu analiza sentimentelor pozitive, cum ar fi dragostea, cu fluturi în stomac şi senzaţia de a fi în al nouălea cer atunci când eşti cu persoana iubită, vorbind în acelaşi timp despre dopamină, serotonină, oxitocină şi alte denumiri de acest gen. Apoi trece la lucruri mai puţin plăcute, cum ar fi suferinţa, stresul, furia şi toate acele sentimente negative care ne pot încerca la un anumit moment dat în viaţă. Ideea este că, în ceea ce priveşte sentimentele neplăcute, nu doar că ni le enumeră şi ne explică ce se petrece în creierul nostru de ajungem să simţim aşa ceva, ci oferă şi soluţii, pe cât posibil la acestea. Zi de zi ne confruntăm cu emoţii variate, pe care, dacă nu le înfruntăm, în cazul celor negative, sau nu le apreciem şi cultivăm, în cazul lucrurilor care ne fac fericiţi, viaţa noastră nu va fi niciodată cum ne dorim să fie. Acest lucru l-am analizat şi eu de multe ori, când tind să izbucnesc de furie, dacă reuşesc să trag aer în piept şi să îmi dau seama că, cel mai adesea, fac urât tocmai cu persoanele care nu îmi merită furia, lucrurile se îmbunătăţesc considerabil. Şi ce am învăţat din cartea aceasta este că trebuie să ne înţelegem creierul şi să îl antrenăm să facă ceea ce ne face fericiţi, exact aşa cum ne sugerează autoarea.
Recomand această carte tuturor celor care sunt stresaţi, obosiţi, supăraţi şi furioşi, pentru că ar putea să se oprească puţin şi să facă în aşa fel încât creierul să se dezobişnuiască de a produce toate acele substanţe care vă fac să vă simţiţi aşa, celor care vor să înţeleagă mai bine cum funcţionează creierul, ce mecanisme pune la treabă pentru ca noi să ne simţim într-un anumit fel într-un anumit moment, dar şi celor care vor să afle cum să îşi prelungească stările de fericire.