Am început vara cu această carte care mi s-a părut perfectă pentru vacanţă. Chiar îmi era dor de o lectură mai uşoară, care să mă introducă în atmosfera potrivită, iar cartea aceasta a fost ca o gură de aer, după lectura greoaie dinainte. Probabil că toată lauda pe care urmează să o prezint aici are şi legătură cu faptul că ador genul acesta de cărţi şi mi-a fost dor de aşa ceva. Am fost în Italia în luna iunie a acestui an şi m-am plimbat pe străzi, am savurat o grămadă de bunătăţi locale şi am încercat să vizitez cât mai multe obiective turistice, dar ceea ce aş vrea este ca, într-o bună zi, să vizitez şi locurile prezentate în această carte. Îmi place marea la nebunie, să stau la soare şi să mă relaxez gustând mâncărurile tradiţionale, aşa că am adorat fiecare pagină a acestei cărţi, pentru că m-a făcut să simt ideea de vacanţă, deşi idea de la care a pornit toată acţiunea nu este neapărat una ideală. „O vară italiană” este, după părerea mea cartea perfectă de luat în bagaj, mai ales într-o vacanţă la mare, pentru oricine.
Povestea noastră începe cu moartea mamei lui Katy Silver. Pentru ea mama este cea mai dragă fiinţă din lume, cea care i-a fost alături la bine şi la greu, cea care o ajuta să ia cele mai potrivite decizii în orice situaţie, care o sfătuia şi, mai mult, i-a fost mai mult decât o mamă, i-a fost prietena ei cea mai bună. De fiecare dată când o menţionează nu poate găsi nici măcar un singur lucru pe care să i-l reproşeze, fiind cea mai bună mamă. Când aceasta moare, Katy se simte pierdută, nu ştie ce va face de atunci încolo. Ea îi cumpărase mamei o excursie la Positano, un oraş magic, pe care mama ei l-a vizitat în tinereţe şi unde îşi dorea foarte tare să meargă împreună cu fiica ei. Bagajele erau pregătite, biletele cumpărate, programul era stabilit în cele mai mici detalii, dar mama ei, Carol, moare. Aşa că ea îşi lasă soţul şi pleacă singură în Italia. De cum ajunge, Katy se îndrăgosteşte de mare, de peisaje şi de mâncarea italienească şi îşi recapătă cheful de viaţă. Într-o zi, însă, ceva incredibil se petrece: o vede pe mama ei, aşa cum arăta în tinereţe, plină de viaţă şi lipsită de griji, frumoasă şi incredibil de vie. Deşi credea că ştie totul despre mama ei, ea îşi petrece timpul cu această versiune mai tânără a celei care îi era mamă, încercând să o cunoască mai bine. Povestea aceasta se termină când Katy revine în prezent, se reîntâlneşte cu soţul ei care vine să fie alături de ea şi împreună petrec nişte zile de neuitat în Positano. În această carte, pe lângă evidenta durere a pierderii mamei, se vorbeşte despre dragoste. În primul rând dragostea dintre mamă şi fiică, apoi dragostea pentru soţul ei şi, nu în ultimul rând, dragostea faţă de tot ceea ce vede şi trăieşte în trecut, atunci când mama ei era o femeie plină de viaţă. Am citit pe nerăsuflate povestea aceasta, mi-a plăcut cum realul s-a împletit cu magia insulei şi cum au fost descrise peisajele, locurile şi personajele acestei cărţi. „O vară italiană” este cartea perfectă de luat în vacanţă, atunci când îţi doreşti o lectură uşoară şi plăcută.
Recomand cartea aceasta romanticilor incurabili, celor care cred că dragostea nu moare împreună cu persoanele, ci trăieşte în continuare în noi, celor care vor să citească o frumoasă poveste despre o fată pentru care mama era totul, dar şi celor care pleacă în vacanţă şi vor să citească ceva interesant, neobişnuit şi fascinant.