„Un englez amorezat” – Michael Sadler

Acum câţiva ani am auzit de cărţile scrise de Michael Sadler, de faptul că ar fi amuzante. Aşa că am cumpărat singura carte pe care am găsit-o la momentul respectiv prin librărie (nu că m-aş fi străduit eu foarte tare să caut cărţi scrise de acest autor) şi, deoarece nu m-am informat, această singură carte era, de fapt a treia şi ultima carte din odiseea franceză. Astfel am ajuns să am în bibliotecă această carte. Acum, la început de an, am simţit nevoia să încep lecturile cu nişte cărţi mai relaxante, m-am uitat prin bibliotecă ce mai găsesc (în principiu, căutam exact asta: cărţi pe care le am de aşa de mult timp, încât am uitat de ele) şi am dat peste cartea asta. Nu ştiu însă dacă are vreo legătură cu cărţile anterioare, însă nu am întâmpinat probleme în a înţelege ce se petrece în cartea asta, deşi nu le-am citit pe primele două, însă am zis că poate mai sunt oameni aşa ca şi mine, care să nu ştie chiar tot ce au scris toţi autorii vreodată şi să îi împiedică să facă aceeaşi greşeală ca mine, anume să înceapă cu ultima carte. Acum că tot am ajuns aici, trebuie să zic că aşa plictisitoare şi enervantă mi s-a părut cartea asta (deşi am simţul umorului, zic eu), încât nu aş recomanda să vă apropiaţi vreodată de ea, pentru că singurul lucru care m-a făcut să îl simt a fost plictiseala, dar cum oamenii au gusturi diferite, poate cuiva o să îi placă şi cartea asta.

Michael Sadler, un englez, îşi lasă în urmă job-ul, prietenii şi ţara pentru a se muta în Franţa. Motivul este o femeie, Lou Charpin (să dea naiba că nu mi-a plăcut niciodată franceza, fiind singura limbă străină care a trecut pe lângă mine fără să ştiu un cuvânt şi astfel mi s-a părut dificil să pronunţ numele acesta), de care el se îndrăgosteşte. Însă în Franţa lucrurile nu sunt atât de simple. Michael se loveşte de o grămadă de clişee franţuzeşti, încearcă să depăşească barierele culturale şi să o cucerească pe Lou şi pe familia acesteia. Există şi o concurenţă pentru inima fetei, Michel şi fostul ei iubit încearcă să îi intre în graţii, însă Michel încearcă, în primul rând să se pună bine cu familia ei, având grijă de iepurele unei rude, vizitând o bătrână care nu se opreşte din vorbit şi purtându-se politicos cu toţi membrii, indiferent de trăsăturile lor mai puţin plăcute. Probabil că perseverenţa dă, până la urme rezultate, deoarece, fix când este pe punctul de a renunţa la tot, Michael este surpins de Lou. În primul rând, vreau să vă spun că, deşi mulţi susţin că această carte este comică, nu am găsit nimic comic prin ea. Chiar îmi doream să citesc ceva uşor şi amuzant, iar cartea asta a fost uşor plictisitoare şi neamuzantă. Am tras de mine să o termin, pentru că nu îmi stă în fire să las o carte neterminată, însă chiar m-a plictisit. Până la final puteam chiar să jur că nu este nici măcar o poveste de dragoste sau aş fi zis că este cel mult o poveste de dragoste neîmpărtăşită. Astfel îmi este destul de greu să găsesc vreun lucru pozitiv sau interesant în cartea asta, pe care pe jumătate nu am înţeles-o din cauza francezei (şi da, ştiu, mă veţi întreba ce naiba a fost în capul meu să citesc de la bun început ceva care are legătură cu Franţa, însă în apărarea mea, am mai citit o mulţime de cărţi ale căror acţiune se petrecea în Franţa şi au fost mult mai ok), iar în rest îmi făcea poftă de somn (şi nu vreau să zic nimic de peşte aici).

Dacă aveţi prea mult timp liber, vă recomand să citiţi această carte, iar dacă o aveţi deja prin bibliotecă (poate aveţi şi celelalte volume, caz în care vă recomand să începeţi de acolo), ocoliţi-o până nu mai aveţi altă soluţie decât să scăpaţi de ea. Pentru restul de cititori, căutaţi-vă o altă carte de dragoste cu diferenţe culturale (sunt pline rafturile librăriilor de tot felul). Şi dacă chiar insistaţi să o citiţi, vă urez: lectură plăcută!