Zilele astea am tot citit, dar am amânat să scriu, pentru că ce citeam erau nişte cărţi aşa de bune încât nu le puteam lăsa din mână. Dar astăzi o să vă vorbesc despre ultima carte pe care am citit-o în luna martie, volumul 3 din „Tipul din filme nu există” de Bogdan Stoica. Am ales să închei luna trecută cu această carte pentru că mă aşteptam să găsesc acelaşi stil amuzant cu care ne-a obişnuit autorul în primele două volume şi pentru că ştiam că pe celelalte le-am citit super repede, aşa că mă bazam ca şi pe aceasta să o termin până în ultima zi din lună. Pe Bogdan Stoica l-am cunoscut prima dată la Diverta când şi-a lansat primul volum şi aceea a fost de departe cea mai mişto şi comică lansare la care am participat vreodată. Apoi l-am mai întâlnit de câteva ori la Gaudeamus unde a venit să îşi lanseze şi restul de cărţi, iar eu pur şi simplu nu am putut să mă abţin să nu particip. Primul volum a fost fenomenal. Nu cred să fi fost ceva care să nu îmi placă la el. Am râs până n-am mai putut şi mi-a plăcut fiecare pagină a cărţii. Apoi a urmat cea de-a doua carte, în care am găsit scris un citat din recenzia mea la prima carte, dar oricum mi-a plăcut şi acest volum, iar am râs, iar nu îmi venea să las din mână cartea. Ei bine, aşa că acum am zis că e un moment bun să citesc o carte care să mă binedispună, aşa că am luat la citit şi acest al treilea volum. Şi cu toate că nu cred că este la fel de bun ca celelalte, totuşi mai păstrează ceva din stilul lor.
„Tipul din filme nu există” vol.3 este împărţit în 63 de părţi, una mai simpatică ca cealaltă, unde din nou aflăm părţi din viaţa scriitorului şi interacţiunea lui cu fanele şi cu femeile în general cât şi diverse chestii pe care autorul le-a descoperit pe parcurs despre relaţii, femei şi umple paginile acestei cărţi atât cu sfaturi pentru femei cât şi cu poveştile lui. Iar la sfârşitul cărţii sunt câteva pagini dedicate bărbaţilor, probabil ceva sfaturi, nu ştiu exact, pentru că, deşi am cartea, chiar nu am fost curioasă deloc să citesc ce naiba scrie pe acolo, probabil aveau şi bărbaţii nevoie de un moment de intimitate, aşa că nu m-am băgat în acele ultime pagini. Dacă vă întrebaţi ce mi-a plăcut la cartea asta, lucrurile sunt simple. E genul acela de lectură uşoară, pe care Doamne fereşte să o citeşti prin mijloacele de transport în comun că dacă te va apuca râsul, toţi se vor uita la tine ca la nebuni. Acest volum am reuştit să îl termin în două zile, pentru că sincer nu m-a mai prins ca cele anterioare, pentru că este comic, dar parcă s-a pierdut ceva, este mai puţin comic decât cele dinainte. Apoi îmi lipsesc sfaturile lui cu privire la bărbaţi, chiar erau mişto, iar acum mi s-a părut că autorul a pus mai mult accentul pe peripeţiile lui cu femeile decât pe sfaturi. Iar felul în care ni se adresa nouă, femeilor, în primul volum era de milioane. Jur că nu o să uit niciodată cartea aia. Dar acum toate s-au mai diluat. Iar de râs am râs, însă muuuult mai puţin decât la cărţile anterioare. Dar totuşi a fost o lectură drăguţă cu care mi-am petrecut ultimele două zile din luna trecută, şi cred că se putea mai bine, însă e ok şi aşa, mai ales că titlurile alese pentru povestioarele lui sunt fantastice. Aşa că această carte e o alegere bună zilele astea când puţine lucruri ne mai bucură şi când trebuie să stăm mai mult în casă.
Recomand cartea asta celor care au probleme în dragoste, pentru că o să râdă şi o să se amuze, celor care vor să vadă ce a mai scris Bogdan Stoica, deşi stilul mi se pare puţin diluat, dar şi celor care vor să înţeleagă mai bine ce e în mintea bărbaţilor.