Zilele astea am avut foarte mult timp liber, aşa că l-am petrecut cum îmi place mie cel mai mult: citind. Uitasem ce plăcut e sentimentul acela pe care îl am atunci când pot să iau o carte în mână, să mă apuc să o citesc şi să nu existe nimic în lumea asta care să mă poată întrerupe, ba mai mult să ajung să şi termin o carte de două-trei sute de pagini într-o zi. Pentru mine cititul este terapie, mă face să uit de tot, totul din jur se estompează, iar eu alunec în poveste. Cărţile sunt lumi şi vieţi pe care le vizitez, ca un călător în timp. Şi mi-aş dori atât de mult să pot face doar asta, doar să citesc şi să sar dintr-o lume în alta, dintr-o perioadă în alta, să călătoresc în jurul lumii, fără să mă mişc din fotoliu. Dar din când în când mă mai opresc din citit ca să mai şi scriu despre câte o carte pe care am citit-o şi a cărei poveste vreau să o împărtăşesc cu voi. Aşa că astăzi vă voi vorbi despre cartea „Spune-mi tr3i lucruri despre tine”. Ador cărţile Young Adult în general, dar acestea de la editura Storia sunt fantastice şi mă bucur enorm că am descoperit acum câţiva ani această editură şi pe oamenii minunaţi din spatele ei. Aşa că am vrut să mă bucur de această carte care mi-a fost dragă de la prima până la ultima pagină şi luna trecută nu a mai scăpat. Deşi sunt puţin în urmă cu scrisul, cartea asta mi-o amintesc cu drag de parcă am citit-o ieri, pentru că tratează probleme ale adolescenţei, exact aşa cum le trăieşte orice copil care este în liceu şi îşi schimbă colectivul şi se mută într-un oraş străin, departe de prieteni. Mutarea dintr-un oraş în altul este dificilă, vă spun asta din experienţă, pentru că a trebuit să mă mut cu părinţii prin clasa a cincea şi am lăsat în urmă o viaţă, prieteni, vecini, colegi, cunoştinţe şi pe toţi cei apropiaţi, iar chestia asta nu e niciodată uşoară. Dar să revenim la cartea noastră.
Jessie îşi pierde mama, care a murit de cancer, iar ea şi tatăl său rămân singuri. Însă, la puţin timp după asta, tatăl ei se recăsătoreşte şi astfel cei doi trebuie să se mute din Chicago la Los Angeles, în casa noii soţii şi fiului acesteia, Theo. Astfel viaţa lui Jessie este dată complet peste cap, pentru că nu îşi pierde numai mama, ci şi colegii, prietenii şi mai ales pe cea mai bună prietenă a ei, Scarlett. Iar liceul în care o înscrie mama ei vitregă, un liceu de fiţe, plin de copii cu părinţi foarte bogaţi, nu este deloc ceea ce spera ea să fie. Avem, bineînţeles, fete invidioase, care fac orice ca Jessie să nu se simtă bine-venită, fratele ei vitreg nu o suportă şi nimeni nu pare să vrea să se împrietenească cu ea. Însă într-o zi, primeşte un mail de la cineva care îşi zice Cineva/ Nimeni (prescurtat CN), care o ajută cu sfaturi ca să supravieţuiască noului colectiv. Acesta îi spune cu cine se poate împrieteni şi de cine să se ferească, iar scriindu-şi amândurora le este mai uşor să se exprime. Dar se şi îndrăgostesc unul de celălalt, ajungând să se cunoască destul de bine şi datorită faptului că mereu îşi dezvăluiau câte trei lucruri pe care nu le-au spus niciodată nimănui. Pe de altă parte, Jessie se îndrăgosteşte încet-încet de colegul ei de clasă, Ethan, cu care trebuie să facă un proiect pentru ora de literatură. Dacă va rămâne cu CN sau cu Ethan, nu o să vă spun, deoarece nu vreau să vă stric surpriza, însă finalul este grozav. Chiar ultimele pagini m-au ţinut cu sufletul la gură, cum nu am stat toată cartea, dar a avut şi asta farmecul ei. În afară de frumoasa poveste de dragoste, cartea aceasta tratează şi un subiect mai delicat: adaptarea. Întotdeauna copiii sunt afectaţi de mutări, suferă pierderile şi îşi imaginează cum ar fi fost dacă… Probabil că toţi ne-am gândit cel puţin o dată în viaţă cum ar fi fost dacă am fi rămas într-un oraş, dacă am fi păstrat un job, un iubit sau multe altele de acest gen. Dar avem cu toţii această abilitate de a ne adapta, unii mai uşor, alţii mai greu, la schimbările pe care le suferim în viaţa noastră. Dar pentru adolescenţi este mai dificil, pentru că ei trăiesc toate sentimentele mult mai intens decât adulţii şi de aceea mi-a plăcut mult cartea aceasta. Mi-a plăcut să urmăresc maturizarea lui Jessie, dorinţa ei de a se adapta şi de a se simţi iubită. Toate acestea sunt descrise atât de realist în cartea aceasta, încât experienţa citirii ei a fost ca un fel de reîntoarcere în anii adolescenţei pentru mine. Iar chestia asta a fost grozavă. Şi singurul lucru pe care îl regret este că am terminat-o de citit.
Recomand cartea aceasta celor care vor să îşi amintească cum era prin liceu, cu bune şi rele, cu dragostea aceea care părea că va ţine toată viaţa şi cu colegii, buni sau răi, cu care ne petreceam majoritate din timp, celor care vor să citească o frumoasă poveste de dragoste, dintre doi copii neînţeleşi, dar care se luptă să se integreze şi să facă faţă provocărilor vieţii, dar şi celor care au pierdut pe cineva şi acea durere i-a mistuit în interior.