Fiind la târgul de carte, anul trecut, am descoperit printre rafturi cartea „Şi cu bona cine stă?”, care mi-a atras atenţia în primul rând datorită imaginii extrem de amuzante de pe copertă. Apoi, titlul este cu siguranţă unul perfect pentru a atrage atenţia oricărei mama care a avut sau a căutat vreodată vreo bonă. Iar mie îmi plac foarte mult lucrurile amuzante. Aşa am decis să iau această carte acasă şi nu am lăsat-o mult timp prin bibliotecă necitită, deoarece am fost extrem de curioasă despre ce poate să scrie cineva referitor la acest subiect. Ba mai mult, chiar şi eu mă gândisem la o idee de afacere, în genul agenţiei de bone menţionată în carte, aşa că, după prima pagină, nu am mai putut să las cartea asta din mână. Din când în când îmi place să citesc şi cărţi care mă fac să râd (nu doar să plâng, că asta mi se întâmplă adesea atunci când citesc o poveste emoţionantă) şi să mă relaxeze. Aşa că această carte a fost pentru mine gura de aer proaspăt, pentru că mi-a adus zâmbetul pe buze şi, deşi tratează o problemă reală, o face cu umor.
Zilele astea tot mai multe mame au probleme că nu au cu cine să îşi lase copiii mici, atunci când ele trebuie să se reîntoarcă la servici. Chiar vorbeam cu nişte prietene vara trecută că nu găsesc persoana potrivită pentru a putea avea încredere să lase nişte străine în casele lor şi cu copiii lor, pentru că se aud tot felul de poveşti, una mai groaznică ca alta. În cartea „Şi cu bona cine stă?” este vorba despre o familie, care întâi încearcă să îşi găsească o bonă printr-o agenţie. Astfel, mama tot se duce la interviuri cu bone, alege câte una, care vine cu o poveste mai veselă sau mai tristă, iar până la urmă pleacă, lăsându-i pe oameni cu teama că nu vor găsi persoana potrivită. Recurg chiar şi la ajutorul familiei, sperând că dacă se cunosc, cele care vor avea grijă de copil vor avea mai multă grijă de copil şi nu îi vor lăsa la greu. După multiple încercări eşuate, cu persoane dificile sau care îi părăsesc când le este lumea mai dragă, familia nu se lasă şi tot speră. Mi se pare incredibilă evoluţia mamei pe parcursul cărţii, pentru că deşi iniţial îşi dorea cea mai potrivită bonă, a ajuns să înţeleagă că şi bonele sunt oameni cu probleme (de sănătate, de familie, etc.) şi că trebuie fiecare să lase de la ea ca să ajungă la un compromis. Cel mai amuzant mi s-au părut problemele bonelor: una pleacă cu iubitul, ca să se căsătorească, alta era supărată că membrii familiei nu îi făceau cadouri şi nu îi cumpărau mereu diverse lucruri şi multe alte situaţii amuzante de acest gen sunt cuprinse în paginile acestei cărţi. Cumva înţeleg pe toată lumea, chiar şi pe bone, şi toată această carte mi s-ar fi părut cea mai amuzantă lectură, dacă nu aş şti ce problemă delicată implică. Aşa că am râs de felul amuzant în care se povestesc toate întâmplările şi m-am distrat copios la schimbul de replici, dar la final mi-a dat puţin de gândit această carte.
Recomand cartea „Şi cu bona cine stă?” tuturor mamelor din lume, mai ales dacă au deja bone, că dacă nu, nu prea vor înţelege pe deplin aventurile prin care trec oamenii aceştia din carte, celor care vor să râdă pe cinste, dar şi celor care vor să citească o carte puţin atipică, mai ales că nu îmi dau seama cum de au rămas atât de optimişti şi cu încredere în oameni părinţii aceia.