Uneori, cele mai subţiri şi aparent neinteresante cărţi, conţin cele mai interesante poveşti, genul acela de poveşti pe care nu le vei putea uita uşor şi care te-au învăţat multe. Acesta este unul din motivele pentru care îmi place să descopăr edituri, autori şi cărţi noi. În fiecare an îmi petrec timpul printre standurile de cărţi, căutând cărţi exact ca aceasta, care, în afară de plăcerea oferită de lectură, îmi oferă ceva mai mult. Le-am cunoscut pe fetele de la Heyday Books la Gaudeamus acum doi ani şi le-am îndrăgit imediat, atât pe ele, cât şi pe cărţile lor. Am râs împreună cele câteva zile pe care ni le-am petrecut în acelaşi loc, am făcut o mulţime de poze, le-am urmărit lansările şi la final am plecat acasă cu câteva dintre cărţile publicate la editura lor. Dacă ar fi să vă zic ce mi-a plăcut la cartea aceasta atât de tare, nu aş avea timp şi nici loc suficient să vă povestesc totul, dar voi încerca să vă spun pe scurt câte ceva despre cartea asta şi de ce mi s-a părut o carte minunată, pe care ar trebui să o citească cât mai multă lume.
Eisenhans a fost capturat de oamenii regelui şi dus la castel. Din închisoarea sa, în fiecare zi îl vedea pe fiul regelui cum zburda pe afară şi i-a simţit tristeţea. Zilele tot treceau şi, într-o bună zi, micul prinţ a venit cu o propunere interesantă: îl va elibera pe Eisenhans dacă acesta îi promite că îl va lua cu el. Astfel, Eisenhans care era obişnuit să trăiască singur pe fundul lacului sau liniştit în poiana sa, ajunge să aibă grijă de un copil. Iniţial el nu ştie care sunt nevoile copilului, nu înţelege cum poate fi atât de firav şi încearcă să fie nepăsător. Dar cum nici cea mai rece fiinţă din lume nu poate rămâne indiferentă faţă de un copil, nici Eisenhans nu reuşeşte. El începe să îl îndrăgească pe micuţ, îi construieşte un pat, învaţă, de dragul lui, să gătească şi să facă orice ca cel mic să aibă tot ce are nevoie. Dar, dincolo de dificultăţile traiului cu un copil şi nevoile acestuia, pădurea este un loc extrem de periculos pentru micuţ. Pe măsură ce creşte, copilul începe să exploreze pădurea, să înţeleagă că nu sunt singurii locuitori ai acesteia şi să îşi facă prieteni. Toţi îl îndrăgesc pe acest copil şi toţi se minunează de faptul că el este crescut de Eisenhans. Dar, la un moment dat, trebuie să treacă prin proba fântânii magice. Oare ce credeţi că s-a petrecut mai departe? Oare Eisenhans a reuşit să îl apere de fântână şi de toate relele pădurii? Asta nu vă voi spune, pentru că vreau să îi daţi o şansă acestei cărţi. Nu o să vă spun foarte multe detalii, pentru că risc să fie mai lung acest articol decât toată cartea şi să vă zic mai multe decât ar trebuie, stricându-vă surpriza lecturii, dar vreau să vă spun pe scurt ce mi-a plăcut mie cel mai mult la această carte. În primul rând, mi-a plăcut felul în care, pe măsură ce se maturiza, copilul realiza mai bine ce se întâmplase, cum şi-a lăsat în urmă familia, dar aceasta nu l-a căutat niciodată. De asemenea, mi-a plăcut transformarea lui Eisenhans, care s-a adaptat vieţii cu un copil, l-a luat sub protecţia lui şi l-a apărat împotriva tuturor. Aceasta însă este o poveste mult mai complexă de atât, plină de înţelepciune şi profundă, care vă va fascina şi uimi cu fiecare pagină.
Recomand această carte celor care vor să afle o poveste frumoasă despre prietenie, grijă şi supravieţuire, dar şi celor care îşi doresc să citească o carte interesantă, plină de poveşti, privite din perspective diferite sau reinterpretări ale acelor poveşti, aşa cum se întâmplă mereu în viaţă: dacă întrebăm un grup de oameni despre o persoană sau un eveniment, fiecare va veni cu o variantă diferită, iar asta este extrem de important.