După „O vară italiană”, mi-am continuat călătoria literară cu o carte delicioasă, a cărei acţiune se petrece la Paris. Vara aceasta mi-am propus să călătoresc, prin intermediul cărţilor, prin toată lumea, aşa că am ajuns şi în frumosul oraş al dragostei. Deşi felul în care am văzut eu Parisul nu prea a fost asemănător cu felul în care este descris în această carte, mi-a plăcut la nebunie să văd străzile şi bine-cunoscutele obiective turistice prin ochii personajelor acestei cărţi. Ce am descoperit cu ajutorul acestei cărţi este că îmi place la nebunie să citesc despre aventurile personajelor şi să încerc să îmi amintesc ce am vizitat şi cum m-am simţit în locul respectiv. Spre exemplu, când mă gândesc la Paris, îmi vin în minte cafenelele care aveau scaunele în drum şi trebuia să îţi croieşti drum printre scaune dacă voiai să mergi pe trotuar, apoi îmi vine în minte Disneyland şi, obiectivul meu preferat, biserica Sacre-Coeur, care se află sus, de parcă domină oraşul. Alte obiective precum Turnul Eiffel sau Arcul de Triumf nu pot spune că m-au impresionat prea tare, iar muzee şi galerii de artă nu am reuşit să vizitez în scurta mea trecere prin Paris, dar plănuiesc să revin şi să încerc să le descopăr şi pe acestea. Dar atât despre Paris şi aventurile mele de acolo, acum să ne întoarcem la cartea noastră, care mi-a răscolit atâtea amintiri, încât nu pot spune decât că este o carte superbă de luat în vacanţă.
„Săruturi şi croissants” cred că este cel mai bun titlu pe care autoarea l-a putut alege pentru această carte, deoarece descrie două dintre lucrurile pe care nu ai vrea să le ratezi dacă mergi vreodată prin Paris. Mia, personajul principal al poveştii noastre, ajunge în Paris, pentru că a reuşit să impresioneze prin talentul ei la balet. Toată viaţa ea şi-a dorit să ajungă o balerină faimoasă, iar istoria familiei ei este una cel puţin interesantă. Se spune că una dintre strămoşii ei a fost o balerină pictată de Degas, iar Mia a fost inspirată de această poveste frumoasă şi a considerat că este de datoria ei să descopere tabloul şi să dovedească mamei ei că totul este adevărat. Mia îşi cunoaşte cu adevărat priorităţile şi nimic nu se poate pune între ea şi visul ei. Dar, imediat ce ajunge la Paris, îl întâlneşte pe Louis, de care se îndrăgosteşte din primul moment. Cei doi trăiesc o frumoasă poveste de dragoste, iar băiatul o ajută pe Mia să găsească tabloul şi să dovedească că totul nu este doar o invenţie a bunicii. Săptămânile trec foarte repede, se apropie finalul cursului de vară, care se sfârşeşte printr-o interpretare a faimoasei „Lacul lebedelor”, iar Mia dovedeşte lumii întregi cât de bună este la balet. În final, însă, viaţa are alte planuri pentru ea şi, deşi lucrurile nu au ieşit aşa cum şi-a dorit, măcar îşi cunoaşte adevărata valoare. Ce mi s-a părut de-a dreptul impresionant e fost felul în care această fată iese pe scenă fără niciun fel de emoţii, trăind la maxim ceea ce face. A intrat în pielea personajului ei, interpretând-o ireproşabil pe Odile, lebăda neagră, iar asta fără teamă sau ezitare. La fel de impresionant este felul în care trăieşte clipa, bucurându-se de tot ce are Parisul să îi ofere, de la bunătăţi culinare, la săruturi. Am adorat fiecare pagină a acestei cărţi, pe care am devorat-o pur şi simplu şi a fost una dintre lecturile mele preferate de luna trecută.
Dacă vreţi să citiţi o carte perfectă pentru vacanţă, care are de toate, de la o frumoasă poveste despre pasiuni şi performanţă, până la peisaje minunate, cu o relaţie de dragoste ca în poveşti, plină de suspans şi cu un final interesant, la care cu siguranţă că nu vă veţi aştepta, atunci aceasta este, cu siguranţă, cartea pe care veţi vrea să o luaţi cu voi în vacanţă sau pe care o veţi citi cu drag vara aceasta!