Vi s-a întâmplat vreodată să citiţi o carte şi să nu prea înţelegeţi ce se întâmplă pe acolo? Ei bine, mie nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva până acum, până la această carte. Nu ştiu dacă v-am ami zis dar eu nu prea citesc cărţi SF, deoarece nu îmi plac. De ce nu îmi plac? Evident pentru că nu prea le înţeleg. Cumva asta mă face să simt că poate e ceva în neregulă cu mine, pentru că există o grămadă de oameni care le preferă, dar prefer doar să cred că aceia care citesc acest gen sunt ceva mai deştepţi decât mine. Pe de altă parte, nici nu m-am străduit prea tare să înţeleg, adică nu am stat cu un dicţionar în mână ca să aflu ce înseamnă fiecare cuvânt scris acolo, că aş fi terminat cartea asta la sfântul aşteaptă. Şi acum poate vă întrebaţi cum de am ajuns să am cărţi SF pe la mine prin bibliotecă. Răspunsul însă este unul simplu: pură coincidenţă. Adică: se ia una bucată om pasionat de cărţi (eu), una bucată portofel plin de bani (am avut de cheltuială cam 500 ron pe zi la Gaudeamus) şi se aruncă în una bucată târg de carte, la una dintre editurile (Nemira) care tocmai scosese o colecţie nouă (Armada). Iar cum nu ştiam cu ce se mănâncă chestia asta, am luat toate cărţile din colecţia respectivă, fără să mă uit ce gen sunt (că doar ce se poate întâmpla?). Abia acum (după jumătate de an de la Gaudeamus, când mi-am zis că e timpul să recuperez şi să termin cărţile respective până la următorul târg, mi-am dat seama exact despre ce este vorba. Ei bine, şi acum trebuie să le şi citesc. O distracţie în toată regula! Iar dacă vă aşteptaţi să vă spun că mi-a plăcut, trebuie să vă dezamăgesc şi să vă spun că în continuare susţin că anumite cărţi nu sunt pentru mine.
Acum o să vă povestesc ce am înţeles eu din „Oraşul companiei” şi vă avertizez că nu mare lucru. A fost o dată ca niciodată un oraş pe nume New Arcadia, care a fost construit pe o platformă petrolieră. Şi platforma asta a fost cumpărată de cineva cu foarte mulţi bani. Toţi oamenii care locuiau pe această platformă erau „îmbunătăţiţi fizic” adică cum aveau vreun defect, îl reparau cu ajutorul ingineriei biologice (nu mă întrebaţi ce e cu chestia asta pentru că am folosit-o doar pentru că asta descria cel mai bine ce făceau ei acolo). Dar există şi o fată, pe nume Hwa (nu am scris greşit, exact aşa o chema, ca un oftat sună numele ăsta) care nu a recurs niciodată la aceste tehnologii, rămânând 100% om (în carne şi oase, cum se zice). Şi Hwa are un job foarte interesant: escorta curvele la şi de la clineţi având grijă de ele să nu păţească ceva (acum ştiu şi eu cum sună asta, dar na, se pare că în New Arcadia peştii aveau bani, nu glumă). Dar Hwa avea şi un mare avantaj: era expertă în arte marţiale, aşa că a fost angajată de familia care deţinea insula ca să le protejeze moştenitorul imperiului Lynch. Şi astfel ajunge să îl cunoască pe Daniel Siofra, unul din angajaţii familiei, şi se îndrăgosteşte de el (chestie care, în mod miraculos îi va salva viaţa la final). Cât despre final, m-am distrat foarte tare la sfârşit, deoarece după ce am terminat eu cartea, am intrat pe goodreads să văd ce mai zic alţii despre cartea asta şi existau unii care vroiau să li se explice care e faza cu finalul. Măcar nu sunt singura care nu prea a priceput nimic din cartea asta. Concluzia mea după ce am citit cartea asta este că literatura SF nu este ceva pe placul meu.
Recomand cartea asta fanilor SF (poate reuşeşte să îmi explice şi mie cineva de ce naiba nu a murit Hwa în explozia din final, că dacă vă spun eu ce am înţeles, vă luaţi cu mâinile de cap) şi celor care vor să stea cu un dicţionar în mână în timp ce citesc o carte dacă vor să înţeleagă ceva şi, chiar şi aşa, nu garantez că se înţelege mare lucru, pentru că, după părerea mea, nici traducerea nu este una excepţională.