Am această seria „Micuţele mincinoase” prin bibliotecă de o veşnicie. Nici nu ştiu cum am putut să uit de ea, dar iată că, în sfârşit, i-a venit şi ei rândul. Probabil că aş fi apreciat-o mai mult dacă aş fi citit-o acum câţiva ani, înainte de a mă uita la serialul „Gossip Girl”, cu care seamănă destul de mult, însă acum, deşi m-a intrigat iniţial, apoi a ajuns să mă plictisească, ba chiar să mă enerveze la un moment dat, pe la sfârşit. Ce este curios este că nici măcar nu mă tentează să văd serialul care a fost făcut după această serie (da, este o serie de patru cărţi, de care o să mă ocup să le citesc probabil anul viitor), pentru că acum, fiind luna decembrie, citesc cărţi de Crăciun, cărţi care să mă introducă în atmosfera sărbătorilor de iarnă şi care să mă relaxeze. Dar până să ajung să scriu despre cărţile de Crăciun, o să vă mai povestesc despre nişte cărţi pe care le-am citit toamna asta şi mi-au ţinut companie pe parcursul zilelor ploioase. Iar aceasta este una dintre ele. Deşi apreciez o carte care să îmi trezească simţurile şi să mă ţină în alertă, nu prea mi-a plăcut această carte (dar, cine ştie, poate serialul o fi ceva mai interesant şi compensează cumva).
Cinci fete au un secret (sau mai multe). Spencer mereu râvneşte la iubiţii surorii ei mai mari, Aria are fantezii erotice cu profesorul ei (despre care, iniţial, nu ştia că este profesorul ei), Emily întotdeauna a preferat fetele, iar acum este îndrăgostită de noua ei vecină şi colegă de şcoală, Hanna, care mereu a fost grasă, apeleză la o metodă oribilă pentru a slăbi şi a îşi menţine greutatea sub control. Ce au în comun fetele acestea? Pe prietena lor Alison. Ali este, într-un fel cea care le ţine unite, ca un grup. Alison este genul acela de fată pe care nu ai cum să nu o placi, aşa că nu este de mirare că şi-a format repede un grup de prietene bune. Iar toate au un secret, pe care au promis să îl ducă cu ele în mormânt. Ştiu că unii din voi vă gândiţi acum la acea expresie care spune: „Two can keep a secret if one of them is dead.”, ei bine, ia imaginaţi-vă că nu două, ci cinci fete ştiu de acest secret. Într-o zi, Alison s-a certat cu una dintre fete şi s-a supărat şi a dispărut. Pur şi simplu. Nu a fost găsită nici de părinţi, nici de poliţie, iar după un timp, toţi au renunţat să o mai caute. Părinţii ei s-au mutat din oraş, iar prietenele s-au despărţit şi nu şi-au mai vorbit de la dispariţia lui Alison. Toate chiar s-au simţit uşurate că ea a dispărut, ca şi când secretul lor putea fi acum în siguranţă. Dar liniştea, bucuria şi uşurarea au dispărut într-o zi, în care fetele au început să primească sms-uri sau mail-uri de la cineva care se dă drept prietena lor dispărută, în care le scrie chestii numai de ele ştiute. Şi aşa se reinstaurează teama. Teama că secretele lor vor fi divulgate se împrăştie printre cele patru fete, care sunt oricum numai cuminţi nu. Iar mesajele continuă să apară, în cele mai stranii momente. Punctul culminant este atunci când se descoperă un cadavru, cu inelul lui Alison pe deget, îngropat în curtea din spatele casei care i-a aparţinut familiei ei. Toate fetele se simt uşurate de această descoperire, dar fix după slujba de înmormântare, primesc un nou mesaj, care le dă de înţeles că nu au scăpat atât de uşor de toată treaba asta. Vocea lui Alison seamănă foarte tare cu cea a lui Gossip Girl, acelaşi fel de a scrie, doar că Alison nu scrie pe un site, unde toţi pot citi, ci le trimite mesaje individuale, reuşind astfel să le sperie pe fostele ei prietene. Tot misterul ăsta, despre locul unde s-a ascuns Alison în tot timpul ăsta, despre ce secret ştiu fetele, cu care ea le şantajează, ţin simţurile cititorului în alertă, te ţin prins, încercând să descoperi o pistă, un indiciu referitoare la cine le scrie mesajele şi al cui este, cu adevărat, cadavrul găsit. Dar poveştile fetelor nu prea mi-au plăcut, nu le înţeleg în totalitate faptele şi, mai ales, nu îmi plac ele, ca personaje. Până la finalul neaşteptat m-am cam plictisit de poveştile lor şi abia aşteptam să se termine cartea, dar finalul a cam salvat, cât de cât situaţia. Însă nu sunt foarte nerăbdătoare să citesc prea curând şi celelalte volume ale seriei.
Recomand cartea aceasta fanilor „Gossip Girl”, pentru că nu este chiar la fel de bună, dar e tot cam pe acolo, aceeaşi idee de poveste, celor care vor să citească povestea unor fete care ascund un secret, pe care îl vor să rămână exact aşa cum e, dar şi celor care vor să citească o carte despre prietenie şi vieţile unor puştoaice, cu drame şi zile bune, cam cum se întâmplă şi în realitate.