De fiecare dată când văd scris numele autoarei J.K.Rowling pe o carte mă gândesc la seria „Harry Potter”. Aceasta a fost şi este seria mea preferată, prima carte pe care am citit-o, punctul de început pentru mine ca cititoare. „Harry Potter” este cea mai grozavă carte citită de mine şi mi-o amintesc cu drag, îmi este tare dor de personaje şi, cu siguranţă o voi mai reciti de un milion de ori, doar ca să nu uit nimic din ce se petrecea pe acolo. Ba mai mult, amuzant este faptul că atunci când am deschis pentru prima dată cartea „Măreţele aventuri ale Porcului de Crăciun”, în minte mi-a venit melodia de pe coloana sonoră a primului film „Harry Potter”. Mi-a fost extrem de dor de cărţile scrise de J.K.Rowling, aşa că, de îndată ce am văzut cartea aceasta pe un raft, am şi luat-o acasă. Dar nu am citit-o imediat deoarece mi-a fost teamă. M-am temut că nu o să regăsesc magia şi stilul pe care l-am îndrăgit atât de mult când am citit primul volum din „Harry Potter”. Însă, din fericire, am trăit din nou emoţia, speranţa şi bucuria, cu fiecare pagină, astfel încât am terminat cartea asta într-o singură zi. Poate că această carte nu este la fel ca „Harry Potter”, poate nici eu nu mai sunt la fel cum eram acum 25 de ani, însă cu siguranţă că mi-a plăcut şi mi-a mai alinat dorul, iar asta cred că înseamnă că este o carte extrem de bună.
Jack, personajul principal al acestei cărţi, este un copilaş extrem de inteligent. El înţelege mai multe decât îi spun părinţii atunci când divorţează şi chiar şi atunci când mama îşi reface viaţa. Dar este ok cu tot ce se petrece în jurul său, deoarece îl are alături pe cel mai bun prieten, UM Porc, jucăria lui de pluş preferată. UM Porc este alinarea lui Jack atunci când plânge noaptea singur şi cel mai bun prieten la joacă. Însă, în Ajunul Crăciunului, sora lui vitregă îl aruncă pe UM Porc din maşină pe autostradă. Jack este de neconsolat, atunci când bunicul îi spune că singurul lui prieten nu este de găsit. Băieţelul rupe şi aruncă toate celelalte jucării şi nu se înveseleşte nici măcar atunci când primeşte un alt porc de Crăciun identic, de la Holly, fata care l-a aruncat pe UM Porc pe geam. Dar este noaptea magică a Ajunului şi multe miracole se pot întâmpla. Jack se trezeşte noaptea şi descoperă că toate jucăriile şi obiectele din camera lui au prins viaţă. Iar noul Porc de Crăciun îi spune că îl poate duce la locul unde a ajuns acum prietenul său, UM Porc. Jack se hotărăşte să îl urmeze şi cei doi se micşorează şi ajung pe tărâmul magic al jucăriilor pierdute. După ce îl caută, fără succes, pe UM Porc în oraşul „Rătăciţi”, trec prin „Consumabili” şi ajung în „Unde-O-Fi-Dispărut”, trecând mai apoi prin „Pustiul celor Neplânşi”, Jack şi Porcul de Crăciun îşi pun ultima speranţă în a-l găsi în „Oraşul Celor Doriţi”. Dar aici sunt prinşi de regele cel avid de putere şi scapă, ca prin minune, cu ajutorul Speranţei. Speranţa îi duce pe Insula Celor Iubiţi, unde Jack îl găseşte pe prietenul său cel mai bun, ducând o viaţă de vis. Însă, ajuns acolo, îşi dă seama că UM Porc nu se poate întoarce cu el, iar noul său prieten, Porcul de Crăciun, se va sacrifica degeaba, întorcându-se în „Pustiul celor Neprinşi” şi lăsându-se prins şi mâncat de Pierzător, cel mai mare duşman al jucăriilor pierdute. Jack, fiind extrem de curajos, se întoarce după Porcul de Crăciun, intră în bârlogul Pierzătorului şi încearcă să îşi salveze noul prieten. Cred că niciodată nu am mai stat cu sufletul la gură ca la finalul acestei cărţi, care a fost extrem de emoţionant. Aceasta a fost o poveste despre copilărie, despre prietenie şi sacrificiu şi, recunosc, am plâns pe la final. Mi-a plăcut la nebunie această carte şi, chiar dacă nu mai sunt un copil sau nu mai am neapărat vârsta recomandată pentru o astfel de carte, am adorat fiecare pagină din ea.
Recomand această carte tuturor copiilor, pentru că îi poate învăţa o mulţime de lucruri despre prietenie, celor care încă au un suflet de copil şi adoră cărţile de aventură pentru copii, dar şi adulţilor care pot învăţa câte ceva din povestea lui Jack.