„Iubita mea, hai să fim liberi! (Sexual) – Bogdan Petre

Iată că m-am întors la scris după o pauză destul de lungă. Zilele astea am citit o mulţime de cărţi interesante şi am învăţat câte ceva despre prejudecăţi şi felul în care e bine să alegi o carte. Aşa că iată-mă din nou, cu forţe proaspete şi cu mult chef să vă povestesc despre ce am mai citit. De ceva vreme am urmărit editura Stylished şi mă tot uitam pe titlurile apărute pe acolo, fără să reuşesc să mă hotărăsc exact ce cărţi să îmi iau. Dar imediat ce m-am întors de la mare nu am mai rezistat tentaţiei şi mi-am luat mai multe titluri, scrise de mai mulţi autori. Am fost curioasă cum scriu, stiluri şi idei. Şi, cum sunt foarte curioasă din fire, am început cu cartea „Iubita mea, hai să fim liberi! (Sexual)”, pe care am ales-o dintr-un motiv evident: titlul. M-a intrigat cu atât mai mult cu cât este scrisă de un bărbat şi nu am fost deloc dezamăgită. Cartea aceasta mi-a vorbit şi chiar nu mă aşteptam să fie atât de interesantă. Nu sunt un mare fan al cărţilor scrise de femei care încearcă să scrie din perspectiva bărbaţilor, de aceea am apreciat foarte mult această nouă perspectivă şi felul direct în care vorbeşte autorul. Şi aşa am început eu să descopăr edituri noi, oameni noi şi mai ales perspective interesante. De abia aştept să am puţin timp liber să mai descopăr şi alţi autori.

Această carte este scrisă sub forma unei scrisori, o scrisoare adresată soţiei. Naratorul se hotărăşte să îşi salveze relaţia, să schimbe felul în care stau lucrurile între ei, în căsătorie, aşa că decide să pună pe hârtie tot ce simte în privinţa relaţiei lor. El alege să nu îşi mai înşele soţia şi să o facă să îl înţeleagă mai bine, pe el şi nevoile lui. Sinceritatea lui este pur şi simplu uimitoare! Şi scrisoarea lui conţine toate ingredientele pentru a face cititorul să rămână curios până la final. Este o scrisoare despre dragoste, sinceritate, sentimente, relaţie şi ne prezintă sufletul naratorului pus pe tavă. Curajul acestuia de a scrie toate aceste lucruri soţiei sale este uimitor şi îşi provoacă în felul acesta soţia să treacă peste temeri, peste orgoliu şi peste preconcepţii, pentru a îşi putea construi împreună relaţia la care au visat amândoi. Cartea aceasta este pentru toată lumea, este pentru cei care simt că s-a instaurat monotonia în relaţia lor, pentru cei în a căror căsătorie ceva nu mai merge cum trebuie şi pentru orice cuplu în general. Deşi scopul acestei cărţi este să facă partenerii să fie mai toleranţi unul cu celălalt şi să încerce prin orice mijloace să îşi păstreze relaţia, eu personal nu aş încerca tot ce scrie pe acolo şi nici nu prea aş tolera câteva din chestiile descrise mai pe la final. Dar dacă trec peste acest mic detaliu, trebuie să recunosc că mi-a plăcut cartea aceasta. Mi-a plăcut pentru că este scrisă într-un mod în care, după primele pagini, nu doar că nu a putut să o las din mână, dar pur şi simplu m-a făcut să mi se zbârlească pielea, atât de brutal de sinceră este declaraţia naratorului şi felul în care vorbeşte despre relaţie şi despre ceea ce simte el. Probabil că dacă s-ar vorbi aşa în căsătorii, puţini ar mai ajunge la divorţ. Bine, ce-i drept, trebuie şi o oarecare doză de curaj, pentru că adevărul îi supără pe mulţi, iar propunerile naratorului nu sunt deloc decente, unele dintre ele nu le-aş face nici să mă pici cu ceara, dar altele sunt de bun simţ. În general, pot spune că aceasta este o carte bună, pentru că m-a făcut să simt o multitudine de sentimente diferite, m-am simţit şi puţin expusă şi vulnerabilă în timp ce citeam şi după părerea mea asta face diferenţa dintre o carte bună şi una mai puţin bună.

Recomand cartea aceasta soţiilor, celor care au uitat sau nu au timp de ele, pentru că s-au dedicat familiei şi au uitat să fie acolo pentru partenerul lor, celor care vor să vadă o perspectivă nouă asupra relaţiilor şi celor care cred că, dacă se străduiesc puţin, pot avea tot ce îşi doresc cu partenerul actual, fără să caute diveste chestii în afara relaţiei pe care o au.