Pentru că tot am stat pe acasă zilele astea şi m-am hotărât să iau la citit cât mai multe din cărţile vechi care stau prin biblioteca mea, am dat luna trecută şi peste seria „Fluturi”. Ştiu că atunci când a apărut părerile despre cartea asta au fost împărţite. Unii ziceau că e o porcărie de carte şi o pierdere de vreme, în timp ce alţii o tot ridicau în slăvi. Eu am stat departe de acestă serie, tocmai pentru că nu existau şi oameni care să fie neutrii. Fie dădeau cu hate şi spuneau numai de rău, fie era cea mai minunată carte existentă. Dar într-o zi am primit primele două volume la campania librăriilor Diverta, „Blind date with a book”. Şi că tot am ajuns aici vreau să vă spun două lucruri. Primul este că ador acest concept. Îmi place să nu ştiu ce cumpăr, să primesc o carte pe care să o aleg după subiect, nu după copertă sau titlu sau cu alte cuvinte chestia asta este pentru cei care se simt suficient de curajoşi încât să aleagă o carte după o descriere sau un citat. Al doilea lucru este că Diverta au pus în practică chestia asta, însă prost. De ce? Ei bine, după ce vă alegeţi de pe raft cartea a cărei descriere sună cel mai bine pentru voi, întoarceţi cartea şi vreţi să aflaţi şi preţul. Şi ce să vezi? Pe spate, pe eticheta cu preţul este scris şi titlul cărţii. Şi iată cum se duce naibii toată aventura şi bucuria. Aşa că dacă aveţi de gând să vă cumpăraţi vreodată de la Diverta vreo carte dintre cele care sunt împachetate frumos şi nu vreţi să vă stricaţi surpriza, ei bine, nu vă uitaţi pe etichetă. Dar acum să revenim la cartea de astăzi. Eu am cartea asta de ceva ani buni în bibliotecă şi deşi s-au spus atâtea despre ea, eu am aşteptat să mai treacă ceva timp, lumea să uite şi astfel să mă apuc de ea cu mintea limpede şi fără prejudecăţi. Şi concluzia mea a fost că este o carte uşurică (ca un fluture aş putea spune), dar care nu mi se pare nici extraordinară, dar nici proastă. Aşa că iată, astăzi, după câţiva ani de la apariţie, pot spune că părerea mea despre această carte este una neutră. Iar acum să vă povestesc şi de ce.
„Fluturi” este povestea Irinei, adică a autoarei. Irina iese într-o seară în club împreună cu nişte prietene şi acolo îi cunoaşte pe Matei şi pe Robert. Cei doi sunt nişte băieţi de bani gata, care imediat ce intră în club captează atenţia tuturor fetelor, însă iniţial Irina rămâne indiferentă la farmecele lor. Matei însă este insistent şi o tot caută, iar până la urmă ea se îndrăgosteşte de el şi se mută la vila acestuia din Snagov. Însă în aceeaşi casă locuieşte şi Robert. Matei este foarte ocupat cu afacerile şi nu îi dedică Irinei timp suficient, astfel că ea ajunge să se îndrăgostească şi de Robert, care este toată ziua cu ea şi care ajunge să o cunoască mai bine decât Matei, ştiind tot ce îi place şi cum este. Robert o tratează cu grijă şi îi face pe plac în toate. Relaţia cu Matei ajunge însă să se răcească atunci când Irina află că el a înşelat-o şi, mai mult, Matei o mai şi bate din gelozie. Dar Irina este puternică şi nu renunţă uşor, astfel încât rezistă în continuare în casa de la Snagov. Deşi de la început l-am apreciat pe Robert, iar Matei mi-a fost groaznic de antipatic, i-am dat o şansă. Însă până la final, Matei a fost personajul care mi-a plăcut cel mai puţin. Cât despre Irina, m-am tot întrebat ce naiba face o fată ca ea, cu atâtea principii bune de viaţă şi cu o gândire atât de matură, lângă unul care o înşeală şi o bate. Şi acum să vă spun câte ceva despre ce am gândit eu când am citit cartea asta. În primul rând ştiu că violenţa există, dar femeie fiind să te laşi bătută de un bărbat şi apoi să îl tot ierţi pe motiv că totuşi îl iubeşti, asta este un fel de clişeu. Adică da, femeile îndrăgostite cred că cu dragostea lor pot muta şi munţii şi pot schimba pe oricine, dar nici că se pot înşela mai tare. Dacă dragostea nu este împărtăşită şi nu este egală într-un cuplu, degeaba speră careva dintre cei doi să îl schimbe pe celălalt. Aşa că Irina mi s-a părut proasta planetei că a rămas cu Matei după ce a înşelat-o şi apoi a mai şi bătut-o. Dar chestia asta se întâmplă în viaţa reală, aşa că nu pot să spun că din cauza acestei povesti asta este o carte proastă. Dar e neplăcut să citeşti despre aşa ceva. În rest, pot să zic că este o carte uşor de citit, cu mai multe poveşti de dragoste, dar despre care nu pot să zic că mi-a plăcut, dar nici că mi-a displăcut. Mi-au fost dragi personajele, schimbul de replici dintre Robert şi Irina mereu m-a făcut să zâmbesc, dar povestea este neplăcută în sensul că nimeni nu îşi doreşte o relaţie toxică.
Recomand cartea aceasta îndrăgostiţilor, poate citind-o evită unele tâmpenii care le pot pune în pericol relaţia, celor care vor să citească o carte uşoară, pe care am terminat-o în două zile doar pentru că am mai tras eu de timp, că altfel într-o zi nici nu aveam ce să fac cu ea, dar şi celor care sunt curioşi şi nu au primit încă un răspuns satisfăcător la întrebarea: Cum este seria „Fluturi”?, deoarece până nu o citiţi şi voi, părerile celorlalţi nu o să fie de ajuns.