Mi-a luat o veşnicie să îmi fac curaj să scriu despre cartea aceasta, dar iată-mă astăzi, pe malul mării, în ultimele zile de vacanţă şi mi-am propus ca atunci când ajung acasă să scap de această carte, să nu stea pe noptiera mea şi să aştepte ca să scriu ceva despre ea. Şi când zic „ceva”, chiar nu exagerez, pentru că probabil acesta va fi cel mai scurt articol de pe aici, nu de alta dar nu prea ştiu ce să scriu despre această carte. Dar voi începe prin a vă spune cum a ajuns cartea aceasta la mine în bibliotecă. Acum câţiva ani am fost curioasă să cunosc diverse edituri la Gaudeamus, aşa că am ajuns şi pe la standul celor de la Tracus Arte. Nu citisem nimic de la această editură, nici nu am auzit de cartea aceasta sau de autorul ei, dar m-a atras titlul. Mi-a adus aminte de anii copilăriei şi de jocurile pe care le jucam împreună cu prietenii pe stradă şi aşa am ajuns să iau acasă cartea asta. Acum, după ce am citit-o, mi se pare o pierdere de timp, nu mi-a plăcut nimic la ea şi, poate nu am înţeles eu ce voia să transmită autorul, dar clar nu este genul meu de carte şi clar nu voi mai cumpăra de acum încolo o carte pentru titlul ei, deoarece de multe ori titlurile şi coperţile sunt înşelătoare. Pot fi cărţi bune cu coperţi şi titluri care să nu atragă cu nimic atenţia şi sunt alte cărţi cu nişte titluri şi coperţi cu care ai pleca imediat acasa, dar care, pe măsură ce le citeşti, îţi vine să le laşi baltă. Şi cum eu nu obişnuiesc să las nicio carte din mână până nu o termin, m-am ambiţionat şi am terminat-o şi pe aceasta, însă pe cuvânt că a fost cea mai proastă carte citită de mine anul acesta.
„Flori, fete, fiţe sau băieţi” este o culegere de 25 de povestiri, una mai proastă ca alta. Deşi după ce am citit cartea am citit numai chestii pozitive despre autor şi opera lui, credeţi-mă că ceva mai prost n-am citit în viaţa mea. Am reuşit să citesc în doar două zile această carte, pentru că dacă nu mă străduiam să trag de mine să o citesc, nici până azi nu era gata. Povestirile acestea nu au nicio legătură una cu cealaltă şi acest lucru oferă o lipsă de continuitate, astfel încât pare dezlânată. Mai mult, fiecare poveste are un stil şi o dimensiune diferită, chestie care m-a obosit şi m-a enervat pe cinste. Chiar nu înţeleg cum de a câştigat autorul cu unele din poveştile astea concursurile pe care le-a câştigat. Şi dacă vă întrebaţi, aşa în mare, despre ce este vorba prin cartea asta, ei bine, aşa de mult mi-a plăcut încât am preferat să uit povestirile. Ce pot să spun este că unele erau întâmplări erotice, altele inocente, dar atât de diferite încât nu mi-au plăcut indiferent despre ce erau vorba. Cartea asta este de-a dreptul dezlânată şi, în afară de titlu, nu este cu nimic deosebită. Chiar vorbeam cu o prietenă că oricine, indiferent de experienţă, poate scrie o carte de o mie de ori mai bună decât asta şi, dacă o astfel de carte a fost publicată şi este lăudată, îmi imaginez că o să se ajungă să se publice orice carte scrisă de orice om care nu are nicio treabă cu scrisul. Poate vi se pare că sunt cam dură cu autorul şi chiar cu cartea, dar o carte mai proastă nu am citit în viaţa mea.
Nu recomand cartea aceasta nimănui, iar dacă cineva este curios, poate să încerce să o citească, dar vă aşteaptă o plictiseală pe cinste şi o carte care nu are fluiditate, toată fiind parcă compusă din poveşti care nu au nicio legătură una cu cealaltă şi care au ajuns să fie parte din aceeaşi carte din pură coincidenţă.