Am avut cartea asta de o grămadă de timp în bibliotecă, luată de la un târg de carte, cândva la Cluj. Mi-a plăcut coperta din prima şi am fost foarte curioasă despre ce va fi vorba. Aceasta este una dintre puţinele cărţi pe care mi le-am luat doar pentru că m-a atras coperta, cu toate că nu am auzit nimic despre ea şi nu am citit nici măcar ce scrie pe spatele ei. Dar iată că luna trecută am avut o nouă provocare şi aşa i-a venit şi ei rândul, după atâţia ani. Am fost curioasă să aflu ce poveste voi descoperi între aceste coperţi pline de scris, de unde abia am reuşit să descifrez titlul şi autorul (şi asta abia după ce m-am uitat pe primele pagini unde le-am găsit scrise negru pe alb şi fără alte desene). Cartea mi-a plăcut, povestea a fost super interesantă şi captivantă, dar cel mai mult şi mai mult mi-au plăcut ilustraţiile, care au fost inserate, făcând totul să pară mult mai real şi mai interesant. Astfel am reuşit să termin cartea aceasta destul de repede, iar finalul a fost interesant.
„Extrem de tare şi incredibil de aproape este povestea lui Oskar Shell, un băieţel de nouă ani, care şi-a pierdut tatăl în atentatul de la 11 septembrie. Oskar este foarte deosebit de băieţeii de nouă ani obişnuiţi, pentru că ştie o grămadă de lucruri dintr-o grămadă de domenii, cum ar fi astrofizica, biologia şi multe altele. El străbate New York-ul în căutarea unei încuietori a cărei cheie a găsit-o întâmplător în biroul tatălui său. Astfel el cunoaşte o grămadă de lume şi află o mulţime de lucruri noi. Cartea are trei naratori, Oskar, bunicul şi bunica lui, toţi prezentând aspecte ale vieţii lor, care, trebuie să vă spun, nu este deloc una uşoară sau plină de fapte măreţe. De fapt, toţi membrii familiei Shell au o poveste tristă, secrete şi multe probleme. Cartea este presărată de ilustraţii, dintre cele mai diverse, care prezintă imagini banale, chei, păsări, ba chiar şi un om care cade dintr-o clădire. Povestea aceasta tristă, a băiatului care şi-a pierdut tatăl şi a părinţilor care şi-au pierdut fiul, este una dintre poveştile triste care s-au spus după atentatul de la 11 septembrie, iar felul în care este scrisă cartea aceasta este foarte captivant. N-am crezut că tragedia miilor de oameni care au pierdut pe cineva în acea zi ar putea fi ilustrată într-o carte şi mai ales atât de real. Am simţit că am trăit împreună cu Oskar deziluziile pe care le-a trăit când a pornit în căutarea tatălui lui, am trăit suferinţa din dragoste şi apoi cea rezultată din pierderea unicului fiu a bunicii şi bunicului. Probabil m-ar fi întristat foarte tare dacă această poveste ar fi fost spusă în alt fel, dar autorul a făcut o treabă extraordinară ilustrând căutările lui Oskar, deşi rezultatul este că, indiferent dacă găseşte sau nu posesorul cheii, tatăl său rămâne tot mort. Mi-au plăcut personajele şi acţiunea, traumele lor şi trăirile lor interioare. Cartea aceasta a fost intensă şi plină de neprevăzut.
Recomand cartea aceasta celor care vor să înţeleagă prin ce au trecut cei care au avut rude care au murit în atentatul de la 11 septembrie, celor care nu se întristează uşor, pentru că aceasta este o poveste foarte tristă, dar şi celor care sunt atraşi de coperta încărcată a acestei cărţi.