Pentru că am rămas puțin în urmă cu scrisul, am zis să scriu repede și despre ”Eu, și totuși alta”. Trebuie să recunosc că am de ceva vreme cartea asta în bibliotecă și am uitat că este continuarea cărților ”Înainte să te cunosc” și ”După ce te-am pierdut”, de aceeași autoare. Îmi place foarte mult stilul autoarei și este o carte care se citește foarte ușor, așa că abia așteptam să apuc să și scriu despre ea. Cărțile astea au fost o lectură ușoară (le-am terminat imediat) și nu pot să spun că există ceva ce nu mi-a plăcut la ele. Problema a fost să găsesc timpul să le citesc, preferabil între ceva lecturi mai greoaie, venind ca o oază de relaxare. Cele trei cărți din această serie au fost pe gustul meu, chiar nu cred că m-am așteptat la altceva de la ele și la sfârșit nu am regretat niciun minut petrecut citind aceste cărți. Știu că există și un film făcut după ”Înainte să te cunosc”, dar câteodată prefer să nu mă uit la filmele făcute după cărți, pentru că de cele mai multe ori îmi place mie să îmi imaginez personajele, iar filmele mă dezamăgesc, deoarece personajele sunt uneori diferite de ceea ce mi-am imaginat eu. Așa că prefer să rămân la cărți și să îmi creez în minte propriile personaje, după descrierile făcute de autor. Dar revenind la cea de-a treia carte, a fost un final frumos, am savurat fiecare pagină și am simțit un mic regret la final.
”Eu, și totuși alta” (al cărei titlu mă enervează grozav să îl scriu, pentru că are acea virgulă înainte de ”și”) este povestea Louisei, care a ajuns în New York și încearcă să se obișnuiască cu viața ei cea nouă în America. Deși la început este copleșită de tot ce se întâmplă în jurul ei, ajunge destul de repede să se integreze, ba chiar să se schimbe încât până și iubitul ei din Londra, Sam, observă diferența. Ea se adaptează repede în noul mediu, începe să prindă drag de familia Gopnik, deși ei nu o văd niciodată mai mult decât o simplă angajată. Nathan este mereu alături de ea, deși are și el viața lui, iese la întâlniri și cu prietenii în oraș, fără să o ia cu el. Distanța dintre ea și Sam își spune cuvântul, iar cei doi se despart, părând că totul le este împotrivă. Louisa îl întâlnește la un bal la care este nevoită să meargă împreună cu doamna Gopnik pe Josh, un tânăr care îi dă viața peste cap, deoarece seamănă foarte tare cu Will, prima ei iubire, tânărul care a ales moartea în schimbul unei vieți în scaunul cu rotile. Această asemănare o tulbură pe Louisa, care încearcă la un moment dat să fie cu tânărul Josh, dar pe cât de mult seamănă fizic, pe atât de diferiți par în rest. Louisa își pierde la un moment dat serviciul, datorită faptului că a ales să păstreze un secret al doamnei Gopnik de soțul acesteia, dar are noroc și este primită de către vecina soților Gopnik, cele două devenind prietene. Viața în New York nu este ușoară, așa că Louisa își dorește să îl aibă alături pe iubitul ei, Sam, și îi cere totul sau nimic. Finalul acestei cărți este drăguț, dar destul de previzibil. De obicei, nu prea îmi plac cărțile al căror final să îl pot intui, dar cartea aceasta a fost așa o lectură plăcută, încât nu m-a deranjat acest aspect, ba chiar am rămas cu o impresie generală bună asupra cărții. Mi-a plăcut acțiunea alertă, personajele diverse, de la doamna Gopnik până la bucătăreasa familiei, iar povestea de dragoste de pe fundal, iubirea aceea care rezistă în timp, indiferent de distanță a fost o încântare pentru mine. Am de gând să mai citesc și alte cărți scrise de Jojo Moyes, dar deocamdată vreau să mai încerc și alte genuri de cărți, încercând să ies mereu din aria mea de confort, citind mereu alte genuri de romane.
Recomand cartea asta romanticilor incurabili, pentru că este plină de speranță și clișee, celor care au citit cu drag și primele două volume, pentru că nici acesta din urmă nu este mai prejos și celor care vor să afle cum se descurcă Lou într-un oraș nou, cum este viața pe care și-o croiește pentru sine și lecțiile de viață pe care le învață pe acolo.