Din când în când revin la cărţile scrise de Eric-Emmanuel Schmitt, unul dintre autorii mei preferaţi, sperând să mă relaxez citindu-le. Dar nu îmi oferă doar relaxare aceste cărţi, ci îmi provoacă de fiecare dată imaginaţia, aflu informaţii noi şi mă fac să îmi doresc să citesc şi alte cărţi asemănătoare. Ca să fac o descriere cât mai apropiată de cum mă simt atunci când citesc cărţile lui Schmitt, aş putea spune doar că rezonez cu ele şi îmi plac, indiferent de subiectul abordat. Fie că este vorba de Adolf Hitler, o noapte în deşert, dragoste o operă de artă sau un băieţel, cărţile acestea sunt absolul minunate. Dacă vă întrebaţi de ce am ales de această dată „Elixirul dragostei”, ei bine, simţeam nevoia să citesc o carte de dragoste, dar nu una dintre acelea siropoase, care au neapărat un happy end şi atât de previzibile precum au fost ultimele cărţi de dragoste pe care le-am citit. Asta nu înseamnă că nu ador şi câte o carte din aceea siropoasă, din când în când, doar că în majoritatea cazurilor vreau să simt o anumită provocare când citesc o carte, nu doar să o citesc ca să mă aflu în treabă sau ca să mai bifez încă o carte citită. Vreau să cred că toate cărţile pe care le-am citit au meritat măcar un pic din timpul meu, iar dacă, la un moment dat, am simţit altceva, totuşi a fost o lecţie, iar voi ar trebui să faceţi la fel, să citiţi cărţi bune, să trăiţi intens fiecare pagină, iar cărţile care nu par atât de bune să le priviţi tot ca pe un câştig, ca pe o experienţă, fiindcă, dacă am citi numai cărţi bune, cum am mai şti că sunt bune?
„Elixirul dragostei” este o colecţie de scrisori. Este transcrierea corespondenţei dintre Adam şi Louise, doi îndrăgostiţi care s-au despărţit. Adam speră ca ei doi să rămână prieteni prin corespondenţă, chiar dacă lucrurile dintre ei nu au mers, în timp ce ea nu înţelege rostul. El îi mărturiseşte că poate agăţa orice femeie, iar ea îl provoacă să o agaţe pe prietena ei, Lily, care s-a mutat de curând în oraş şi are nevoie de o locuinţă de închiriat. Louise apoi regretă şi îl roagă să nu se încurce cu prietena ei, dar este prea târziu, acesta deja s-a îndrăgostit de Lily şi speră să rămână cu aceasta pentru totdeauna. Louise inventează o relaţie cu un alt bărbat, pe care i-o descrie lui Adam, pentru a îl face gelos, însă acestuia nu îi pasă, atâta timp cât este fericit şi crede că şi ea este la fel de fericită în noua sa relaţie. Scrisorile continuă, povestind diverse stadii ale relaţiilor celor doi, până atunci când Lily dispare, într-o dimineaţă. Acesta suferă şi ea, ca să îl mai împace îi mărturiseşte că, de fapt, ea nu a avut pe nimeni de când s-au despărţit. În suferinţa lui, Adam îşi dă seama că doar pe Louise o vrea şi sfârşitul fie îl bănuiţi, fie îl ghiciţi şi singuri, că nu îmi place să dau spoiler chiar de fiecare dată. În această carte Schmitt încearcă să afle ce este dragostea: un sentiment sau un miracol? Şi cititorii ajung să se întrebe dacă nu cumva există un elixir al dragostei, precum cel descris în opera ai cărei protagonişti sunt Tristan şi Isolda. Cartea asta este despre dragoste, gelozie şi posesivitate, despre faptul că dragostea ar trebui să rămână, chiar şi atunci când plăcerea a mai pălit, deşi asta se întâmplă din ce în ce mai rar în zilele noastre. Mi s-a părut fascinant jocul dintre cei doi îndrăgostiţi, schimbul de scrisori, pline de sentimente şi, din punctul meu de vedere, am apreciat-o pe Louise care l-a jucat pe degete pe Adam, făcându-l să revină la ea, chiar şi după ce au trăit o perioadă separaţi. Acest roman a fost unul dintre cele mai uşor de citit, dar dificil de înţeles dintre toate cele citite anterior de mine, iar acest lucru cred că îl face să fie o carte foarte bună.
Recomand această carte tuturor celor care vor să citească corespondenţa dintre doi îndrăgostiţi şi felul în care cei doi încearcă să menţină vie o legătură chiar şi după ce relaţia dintre ei s-a terminat, celor care vor mai mult decât o banală poveste de dragoste, dorind să fie o provocare lectura acesteia, dar şi celor care caută o lectură interesantă despre sentimentele profunde dintre doi oameni.