Acum ceva timp am plecat din oraş şi am uitat să îmi iau cu mine ceva de citit (nu mi s-a mai întâmplat până acum, deoarece mereu am ceva cu mine pentru situaţiile în care mă plictisesc) aşa că am intrat în primul magazin şi am găsit cartea asta într-un morman de cărţi. M-a atras din prima datorită titlului şi grosimii (că voriam să o termin în două zile maxim) aşa că am luat-o cu mine. A fost o alegere pe grabă şi nu pot să zic că a fost una bună. Este o carte uşor de citit, dar nu prea pot să zic că mi-a plăcut. Are o poveste principală, cu poliţişti şi o crimă, dar şi o parte în care descrie viaţa sexuală a unei femei care nu găsea ce căuta, adică să fie dominată. Uimitor este că, de data asta, mi-a plăcut mai mult partea cu crima, decât povestea erotică. Deşi poate fi o bună lectură de weekend, nu prea o recomand decât dacă nu aveţi alte variante.
În „Dulce supunere” facem cunoştinţă cu Gray, un poliţist care şi-a pierdut partenerul, pe care îl considera ca un frate şi împreună cu tatăl partenerului încearcă să îl găsească pe asasin, fără ajutorul poliţiei, care nu se implica pe cât le-ar fi plăcut celor doi. Şi pentru a îl prinde pe acest criminal, trebuie să obţină încrederea tinerei Faith, a cărei mamă umbla cu criminalul şi o contactase pentru a obţine bani de la ea. Dar se pare că nu a reuşit să obţină doar încrederea lui Faith, ci au ajuns să se cunoască intim şi aşa au descoperit că se potriveau în multe feluri. Iar la sfârşit Faith devenise cea mai importantă persoană pentru Gray. Acum ceea ce mi se pare amuzant este alegerea numelui „Gray” pentru personajul principal, de parcă ar încerca să ne facă să ne gândim la cel din „Cincizeci de umbre ale lui Grey”. Interesant ar fi să verific care carte a apărut prima, ca să ştim care după cine s-a luat. Mai ales că asemănările nu se opresc aici. Gray adoră să domine femeile, are fantezii cu ele legate şi le biciuieşte (seamănă cu Grey cam mult, nu credeţi?). Acum poate este doar o coincidenţă, dar asemănările sunt izbitoare. Mi-a plăcut povestea cu crima şi felul în care acţioneză Gray ca să îşi răzbune partenerul, dar restul cărţii este de-a dreptul plictisitoare. Poate mi se pare mie aşa pentru că am citit înainte „Cincizeci de umbre ale lui Grey” şi sunt sătulă de aceeaşi poveste, dar nu aş recomanda-o celor care au citit povestea lui Grey că se vor plictisi. Personajele nu se remarcă prin nimic deosebit, nu mi-a plăcut niciunul în special. Acţiunea este alertă, dar nu m-a „prins” ca alte cărţi erotice pe care le-am citit, pentru că da, această carte este una erotică, dar nu e impresionantă.
Recomand cartea asta celor care nu mai au ce citi, celor care au plecat în vacanţă fără carte şi o găsesc pe undeva aruncată într-un morman de cărţi, cum am găsit-o eu, între cărţi de Sandra Brown şi am crezut că asta este cea mai bună alegere. Nu o recomand celor care au aşteptări mari de la cărţi sau celor care au citit „Cincizeci de umbre ale lui Grey”, pentru că vă va plictisi, fiind cam aceeaşi poveste erotică, poate puţin înfrumuseţată de povestea crimei.