„Dory Fantasmagory cu capul în nori” – Abby Hanlon

Iată că am ajuns în sfârşit să vă vorbesc şi despre ultima carte din seria „Dory Fantasmagory”, serie de care o să îmi fie foarte dor şi de personajele căreia nu o să scap prea curând mai ales de când băieţelul meu de aproape cinci ani mă întreabă non-stop ce s-a întâmplat cu doamna Hoaţa Cotoroanţa şi ce a mai făcut şi mă pune mereu să îi citesc din câte un volum. Dar chiar dacă nu ar fi aşa, tot o să îmi aduc aminte cu drag multă vreme de acum încolo de Dory şi de prietenii ei (ba chiar şi de personajul negativ, care şi mie mi se pare adorabil). Seria aceasta a fost pentru mine o pauză mult aşteptată, dar şi ca o gură de aer între toate acele cărţi mai mult sau mai puţin grele pe care le-am citit în ultima vreme. Îmi place atunci când reuşesc să îmbin provocarea pe care o am cu cărţi simpatice ca acestea. Probabil că vă miraţi cum de citesc cărţi pentru copii la vârsta asta, dar câteodată îmi place să citesc astfel de cărţi ca să aflu ce cărţi mai au la îndemână copiii de azi, ce ar putea citi, cărţi noi, în pas cu tendinţele micuţilor, care ar face orice decât să citească. Am cunoscut copii care nu ar citi nicio pagină, care apoi descoperă cărţi ca cele de la editura Arthur şi se transformă în mici cititori. Şi ce îmi place cel mai tare este ca la târgurile de carte pe care le frecventez să dau târcoale standrilor cu cărţi pentru copii, pe care le văd mereu pline de micuţi de toate vârstele, răsfoind curioşi diverse cărţi şi descoperind ceva ce le place şi îşi roagă părinţii să le cumpere cărţile. Aşa că cei care zic că nu se citeşte în România, să vină la Gaudeamus sâmbăta, să vedem dacă se poate mişca printre vizitatorii târgului.

De data aceasta, o întâlnim pe Dory care este cu capul în nori, dar nu în sensul clasic al expresiei, ci este aşa pentru că o caută pe Zâna Măseluţă. Lui Dory i se mişcă un dinţişor de lapte şi dinţişor mişcător + imaginaţia ei bogată = aventură din plin + bogăţie + pericol. Ziua lui Dory începe prost de la început, deoarece este obligată de părinţi să poarte o haină pe care o consideră urâtă, apoi mama ei o ceartă şi îi spune să se joace în linişte. Şi de parcă toate astea nu ar fi suficiente, se întoarce doamna Hoaţa Cotoroanţa, pe care o găseşte dormind în patul ei. Dar doamna Hoaţa Cotoroanţa descoperă de la Dory povestea Zânei Măseluţă, adică că există o femeie, în afară de ea, care intră în camera copiilor în toiul nopţii, fără să ceară voie, şi ia dinţişorii şi îşi doreşte şi ea să fure dinţişorii copiilor. Aşa că o răpeşte pe Zâna Măseluţă, se deghizează în zână şi încearcă să îi fure dinţişorul de lapte al lui Dory. Dacă a reuşit sau nu, vă las să aflaţi voi singurei, pentru că deja v-am spus destule despre această carte. Cartea asta este atât de drăguţă, încât nu voiam să o mai termin, acţiunea însă m-a făcut să nu vreau să o las din mână până la ultima pagină. Personajele m-au făcut să le îndrăgesc de la primul volum al seriei şi cu siguranţă că o să îmi fie dor de ele. Sunt puţine cărţile pe care vreau să le păstrez în bibliotecă, în principal pentru că nu cred că o să mai am vreodată timp să mă întorc la ele (având în vedere numărul impresionant de cărţi care apar lunar la aproape fiecare editură), dar cu siguranţă seria „Dory Fantasmagory” rămâne, pentru că o ador atât eu cât şi copiii mei şi cumva ne-am obişnuit să citim din când în când aventurile lui Dory şi păţaniile doamnei Hoaţa Cotoroanţa.

Recomand toată seria „Dory Fantasmagory” tuturor copiilor, dar şi adulţilor care cred că mai au răbdare să citească cărţi pentru copii sau celor care apreciază o carte simpatică care îşi aduce zâmbetul pe buze.