Deşi „Spiriduşa Adevărului” a fost cartea mea preferată de Crăciun anul acesta, nu pot să nu recunosc că pe acelaşi loc cu ea s-a aflat şi cartea asta. Ba chiar mi-a oferit mai mult decât „Doar un alt miracol”, ci o colecţie întreagă de miracole la săvârşirea cărora au participat foarte multe personaje, ba chiar şi un şoarece. Dar ajungem imediat şi la şoarece şi la celelalte personaje, însă întâi să vă povestesc câte ceva despre cum a ajuns cartea asta prin biblioteca mea. Anul trecut, în noiembrie eram în pană de idei, deoarece se apropia vertiginos luna decembrie, luna în care, de obicei, citesc doar cărţi cu şi despre Crăciun. Şi nu aveam niciuna. Dar am descoperit o reclamă cu două cărţi de acest fel: aceasta şi cea despre care v-am povestit zilele trecute, „O iubire de Crăciun”. Dar nu le-a venit rândul aşa că au rămas acolo pentru anul acesta. De când nu se mai ţin târgurile de carte, este cam dificil să aflu noutăţile şi mai ales cele cu o anumită temă, dar nu mă dau bătută niciodată şi mereu găsesc o soluţie, iar dacă nu, improvizez. Aşa că această carte mă aştepta de un an întreg să o citesc. Şi abia aşteptam să îi vină rândul, ba chiar toată vara m-am împiedicat de ea prin casă şi mereu o puneam deoparte, pentru momentul potrivit. Şi mare mi-a fost surpriza când am descoperit cât de mult îmi place aceasta. A fost cartea care a salvat luna decembrie pentru mine, m-a făcut să simt bucuria sărbătorilor şi mi-a redat speranţa în miracole, pentru că nu întotdeauna le conştientizăm, dar ele se întâmplă.
După cum am spus şi mai devreme, cartea aceast este plină de miracole. Iar miracolele se întâmplă tuturor în preajma Crăciunului. Ca personaje avem: doi poliţişti care erau de serviciu, un cuplu care doreau să obţină un credit de la bancă, o funcţionară de la bancă care îşi iubea foarte tare fetiţa, doi pensionari care erau revoltaţi crezând că banca încearcă să îi fure, un bărbat bogat şi fiul acestuia, un taximetrist care se pricepea la dat sfaturi, o jurnalistă care îşi doreşte să obţină ştirea cu care să dea lovitura, un fost poştaş, care se îndrăgosteşte de o bonă şi o doamnă ciudată, îmbrăcată în roz, care are un şoricel. Şi ca toate personajele acestea să se întâlnească şi să se creeze harababura care a avut loc „a fost nevoie de câteva dorinţe, de o provocare, o pânză pentru pictură, un slogan, o cauză, internet banking, două scrisori, un buletin de ştiri, nişte sfaturi de viaţă, o coadă de mătură, cabluri roase, un serial celebru, un nivel greu la Candy Crush, o baterie moartă, câteva telefoane, încuietori smart şi multe, foarte multe alte lucruri.” Ştiu că ce am scris până acum s-ar putea să vă fi ameţit de tot şi să nu pricepeţi nimic şi nu, nu mi-am pierdut capacitatea de a descrie acţiunea unei cărţi, doar că aşa frumos a descris autorul situaţia, că am simţit că trebuie să copiez aici citatul acesta. Dar ca să vă lămuresc, pe scurt cartea asta este despre miracole şi cum se petrec ele atunci când ne aşteptăm mai puţin. Este, de asemenea, despre familie şi importanţa prezenţei părinţilor în vieţile copiilor lor, dar trebuie să recunosc că personajul meu preferat din această carte a fost şoricelul, care a avut un rol destul de important în toată această treabă. Deşi mă aşteptam la o poveste simplă, am descoperit una emoţionantă şi de-a dreptul complicată şi, deşi improbabilă, mi-a plăcut foarte mult, deoarece am simţit magia pe care o emană. Şi de aceea vă spun să citiţi această carte, de preferat în preajma sărbătorilor şi să vă bucuraţi de ea, pentru că, după aceea, veţi privi mai atenţi în jur după miracolele mai mici sau mai mari care ni se întâmplă tuturor.
Recomand cartea aceasta să fie citită de Crăciun, cu un ceai fierbinte pe noptieră şi o pătură călduroasă care să vă înconjoare, vouă celor care încă mai credeţi că miracolele există, chiar şi atunci când nu mai credem în Moş Crăciun, o recomand adulţilor romantici, părinţilor şi tuturor celor care vor să citească o poveste amuzantă, dar plină de miracole, mai mici sau mai mari.