„Copilul E” – Steve Tasane

La ultima ediţie a târgului Bookfest nu prea am avut timp să mă plimb printre cărţi, dar am vizitat standurile foarte dragi mie, pentru a încerca să mai tai se pe listă cărţi pe care le vreau de ceva timp. Având în vedere că editura Epica este una dintre editurile mele preferate şi cum au avut pentru prima oară stand la un târg de carte, nu am putut să nu trec pe la ei. Nu are rost să vă zic despre stand, deoarece ca multe altele era primitor şi te îmbia să nu mai pleci de acolo, dar o să vă zic câte ceva despre cărţi. Aveau acolo multe cărţi frumoase pe care deja le-am citit sau pe care le am pe undeva, prin bibliotecă, aşteptând să fie citite. Mi-a plăcut că aveau un catalog al tuturor cărţilor apărute la ei, aşa că l-am luat acasă şi m-am pus pe facut alte liste pentru următorul târg. Printre noutăţi era şi cartea aceasta, „Copilul E”. Ce m-a atras imediat la cartea asta a fost coperta. După cum v-am mai zis, am obiceiul ăsta de a cumpăra cărţi deoarece îmi plac coperţile, dar coperta asta chiar era deosebită, pentru că, de fapt, nu este o copertă, ci este efectiv prima pagină a cărţii. Aşadar, cartea începe direct de pe copertă, fiind numerotată ca pagină. Mi s-a părut foarte interesant conceptul acesta, aşa că nu m-am gândit de două ori şi am luat-o acasă. Şi mi-a luat fix câteva ore ca să o citesc! A fost una din acele cărţi care parcă se citesc singure, la care citesc pagină după pagină şi când o termin mă întreb: „Gata?! Asta a fost tot?”. Ei bine, chiar aşa a fost cu cartea asta. Nici nu ştiu când am citit-o, aşa de repede am terminat-o. Este micuţă, dar acţiunea este dinamică, aşa că este simplu de citit. Iar la întrebarea dacă mi-a plăcut sau nu, nu aş şti ce să răspund. De ce zic asta? Ei bine, pentru că este o poveste destul de tristă şi mă întristează enorm să citesc astfel de poveşti. Dar este o poveste tristă şi emoţionantă în acelaşi timp, aşa că nu mă pot hotărî exact ce să zic.

„Copilul E” este un copil, aflat într-o „Tabără” de război şi împreună cu mulţi alţi copii îşi trăiesc viaţa acolo, o viaţă plină de lipsuri, deoarece abia au un acoperiş deasupra capului şi în unele zile nu au nici măcar mâncare. După ce a fost bombardată localitatea unde locuia împreună cu familia sa, a ajuns în această Tabără, iar viaţa nu era deloc uşoară pentru el, dar reuşea cumva să se înveselească şi să îi înveselească şi pe ceilalţi copii propunând mereu jocuri. Toţi copiii din acest loc aveau litere în loc de nume pentru că nu au avut acte asupra lor atunci când au ajuns aici, aşa că s-a stabilit de către conducătorii Taberei să le atribuie câte o literă. E avea doi prieteni, I şi U, cu care împărţea locuinţa, dar se jucau şi cu R, o fată care a ajuns în tabără fără acte, dar avea o rudă bogată care tot încerca să o scoată de acolo şi să o ducă la ea acasă, însă, fără acte, nu i s-a permis să plece. Aşa că R era o răzvrătită, mereu căutând ceartă cu paznicii. Despre viaţa lor în Tabără aflăm de la E diverse aspecte, cum ar fi faptul că nu merg la şcoală, dar acest lucru îl întristează. Viaţa în acel loc este grea pentru copii, care se străduiesc să supravieţuiască şi să se descurce cu puţinul pe care îl au. Imaginile descrise de E despre felul în care îşi procurau hrană sunt zguduitoare şi nu îmi pot imagina ceva mai groaznic decât viaţa acestor copii. Ceea ce este şi mai trist este faptul că este precizat la sfârşitul cărţii că toate întâmplările sunt reale şi chiar li s-au ăntâmplat toate aceste orori unor copii, adevăraţi, în taberele de refugiaţi. După ce am citit povestea am rămas foarte impresionată de problemele cu care s-au confruntat aceşti copii, aşa că nu pot să zic că mi-a plăcut să citesc aşa ceva. Este o lecţie de viaţă, este o carte care m-a scos din zona mea de confort şi m-a întristat. Dar este o carte care se citeşte uşor, fiind micuţă, care poate fi luată oriunde. Poate fi citită cu uşurinţă, dar realitatea pe care o prezintă este zguduitoare.

Recomand cartea aceasta celor care cred că viaţa este nedreaptă, pentru că indiferent de copilăria pe care am avut-o şi chestiile pe care le-am trăit în copilărie şi pe care le consideram rele, asta este de o mie de ori mai rea, celor care vor să afle aspecte noi despre viaţa trăită în taberele de refugiaţi, deoarece realitatea prin ochii copiilor este cu atât mai crudă, şi celor care nu se deprimă uşor, pentru că această carte m-a făcut să simt o tristeţe fără margini faţă de acei copii, care încercau să supravieţuiască.