Am primit cadou această carte împreună cu una dintre genţile mele Bookletta (şi arăta aşa de bine în buzunarul special pentru carte, încât nu m-am putut abţine să nu o iau cu mine peste tot) şi am fost curioasă să văd despre ce este vorba. Titlul, „Cincizeci de nuanţe ale feminismului”, atrage cu atât mai mult cu cât titlul seamănă cu cel al cărţii „Cincizeci de umbre ale lui Grey”. Ei bine, cam aici se termină şi asemănarea dintre cele două. Ceea ce pot să zic de la bun început despre cartea asta este că mi-a luat o veşnicie să o citesc (şi asta nu din cauză că a fost prea bună), trăgând de mine să mai citesc un capitol doar ca să o termin mai repede să trec la ceva mai bun (sau cel puţin mai interesant). Cartea asta nu mi-a plăcut deloc, nu a rezonat cu mine, dar am tot sperat ca până la final să ajung la ceva poveste mai interesantă sau ceva care să mă prindă şi să mă facă să nu o mai las din mână (lucru care până la urmă nu s-a întâmplat).
Cartea „Cincizeci de nuanţe ale feminismului” este, de fapt, o colecţe de povestiri, spuse de 50 de femei. Povestirile sunt versiuni ale feminismului, aşa cum percep cele 50 de femei acest termen. Fiecare vede feminismul diferit, îl tratează şi îl înţelege diferit, iar aceasta este o colecţie a tuturor acestor „nuanţe” ale feminismului. Pe scurt ideea din cartea asta s-ar putea rezuma aşa: o grămadă de femei frustrate că societatea nu vede cu ochi buni femeile, au scris despre subiectele care le nemulţumesc, despre violenţă şi despre cum sunt tratate femeile şi lipsa de egalitate dintre ele şi bărbaţi. Acum simt nevoia să fac o paranteză, apropo de acest subiect. Un prieten care lucrează într-o cafenea a scris pe o tăbliţă „Hey girl, bigger is better” şi una din cliente a zis că nu va mai călca niciodată în acea cafenea pentru că afişează mesaje sexiste. Dacă noi femeile vedem un mesaj (care are într-adevăr dublu sens) şi ne gândim numai la sex, ce pretenţie am putea avea ca bărbaţii să perceapă altfel? Mesajul nu e sexist, cum nici femeile nu sunt toate nedreptăţite de societate şi sunt unele femei puternice, care conduc companii de succes şi care s-au impus. Şi cel mai tare m-a enervat în cartea asta faptul că zice că femeile sunt mai prost plătite într-un job, decât ar fi un bărbat în acelaşi job. Păi, să îmi fie cu iertare, dacă vine o femeie la interviu şi angajatorul zice: „Te voi plăti cu 1 leu” şi femeia lasă de la ea, iar dacă vine un bărbat la acelaşi interviu şi angajatorul îi zice acelaşi lucru şi tipul îl înjură şi pleacă, a cui e vina? Dacă vrei să ai un salariu bun, trebuie să ştii să şi negociezi, iar dacă, femeie fiind, accepţi orice mizerie de salariu fără să comentezi e fix problema ta! Personal nu am nimic cu feminismul, mă bucur că există femei în lume care luptă să iasă în evidenţă într-o lume a bărbaţilor, dar cartea asta m-a disperat!
Recomand cartea asta dacă vrei să vezi cât de frustrate pot fi unele femei, dacă ai chef să citeşti ceva ce o să te facă să te urci pe toţi pereţii de plictiseală sau dacă ai de petrecut mult timp aşteptând pe un culoar (la doctor sau în altă parte) şi vrei să afli că se poate ceva şi mai rău decât să numeri dalele de pe podea.
Pingback: Ce am citit în 2018 – Ce citeşte miss-shady