Cea de-a doua carte cu tematică de Crăciun pe care am citit-o luna aceasta a fost „Cea mai nereuşită serbare de Crăciun”, o carte pentru copii, pentru că îmi place să citesc literatură pentru copii. Iar cartea asta mai are un mare avantaj pentru mine: este foarte subţire şi scrisul este destul de mare. Din acest motiv, de îndată ce am văzut-o la Gaudeamus, mi-am dat seama că va fi lectura perfectă pentru această perioadă. Şi chiar a fost. M-a introdus în atmosfera sărbătorilor de iarnă şi cumva aştept cu şi mai mare nerăbdare Crăciunul, deoarece, cu fiecare carte cu şi despre sărbători citită, mă simt mai aproape de această zi. Chiar sunt curioasă dacă voi putea să citesc toate cele 12 cărţi pe care mi-am propus să le citesc până pe 25 decembrie. Deocamdată am terminat 5 dintre ele, dar simt că mă aflu pe drumul cel bun, pentru că aceste cărţi cu tematică de sărbători mă relaxează şi îmi place să îmi petrec timpul în compania lor. Dar ca să revenim la această carte, tot ce pot să spun este că mi s-a părut o carte drăguţă pentru copii, plină de speranţă şi bunătate, având toate elementele care să o facă o carte simpatică.
„Cea mai nereuşită serbare de Crăciun” este povestea fraţilor Herdman, cei mai obraznici copii din şcoală, cunoscuţi de toată lume pentru răutăţile pe care le fac, dar nimeni nu s-ar fi aşteptat ca ei să se ofere să participe la serbarea de Crăciun şi, cu atât mai puţin să îşi dorească rolurile principale. Dar cei şase copii neastâmpăraţi ajung să îi sperie pe toţi şi astfel au obţinut rolurile dorite. Toată lumea se aşteaptă ca această serbare să fie un fiasco total, pentru că oamenii îi ştiau puşi pe rele şi nici măcar naratorul nu are încredere că ceva bun poate ieşi din implicarea fraţilor Herdman în serbare. Dar magia sărbătorilor şi-a făcut simţită prezenţa, astfel că cei şase fraţi neastâmpăraţi au fost foarte atenţi atunci când li s-a explicat povestea naşterii lui Iisus, ba mai mult, au reinterpretat ei rolurile aşa cum li s-a părut de cuviinţă, în stilul lor propriu, unic. Ceea ce a rezultat din această combinaţie a fost cea mai tare serbare de Crăciun din toate timpurile şi toţi au plecat mulţumiţi de felul în care toţi copiii şi-au interpretat rolurile (mai ales că s-a lăsat cu o felie de şuncă în loc de ofrandă, nişte păstori speriaţi, care nu ştiau cum să facă să treacă mai repede timpul ca să treacă peste această serbare care se anunţa dezastruasă şi multe alte evenimente neaşteptate). Cartea aceasta, care are 92 de pagini şi este împărţită fix în 7 capitole este cea mai simpatică lectură pentru copii pe care am citit-o vreodată. În afară că se citeşte foarte uşor (într-o zi am şi terminat-o) este şi simpatică foc. Stilul în care a fost scrisă este unul plin de umor, chiar mi-a venit să râd la anumite scene, ba chiar am stat cu sufletul la gură alături de narator, de curiozitate, gândindu-mă: „Oare cum o să iasă această serbare până la urmă?!”. Dar finalul a fost superb şi total neaşteptat şi a ilustrat perfect felul în care poate fi înţeleasă naşterea lui Iisus de către nişte copii de şcoală. Chiar nu m-am aşteptat la aşa un deznodământ. Per total, a fost o experienţă literară reuşită, însă este timpul să mă îndrept şi către cărţi cu tematică de Crăciun pentru adulţi.
Recomand cartea aceasta tuturor copiilor, atât celor cuminţi, cât şi celor obraznici, pentru că au ce învăţa de aici, celor care au suflet de copil şi cred că se mai pot bucura de o poveste de Crăciun pentru copii şi celor care vor să se relaxeze cu o lectură uşoară şi scurtă, pentru că această carte se poate citi foarte repede.