Acum foarte mulţi ani (atât de mulţi încât nici nu mai ştiu exact câţi) am participat, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, la lansarea cărţii „Biblia pierdută”. Pe vremea aia participam la tot felul de lansări, doar ca să descopăr autori, să aflu totul despre cărţile noi sau pur şi simplu ca să nu mă plictisesc prin târg (deşi nu prea erau şanse mari ca acest lucru să se întâmple). La această lansare am participat din curiozitate, pentru că auzisem câte ceva despre ea şi am vrut să mă conving cu ochii sau mai degrabă cu urechile mele (pentru că dacă îmi aduc aminte de ceva este de fotograful enervant de la standul editurii Litera, care se băga în faţa tuturor celor prezenţi la respectivele lansări, făcându-mă să ratez câteva live-uri şi filmări, doar datorită capului său mare) dacă tot ceea ce se spunea pe acolo este adevărat. Dar destul cu amintirile şi acum să revenim la cartea noastră. Am citit multe cărţi până acum, însă doar câteva au fost pe placul meu şi consider că această carte nu are cum să nu placă cuiva. Are atât de multe subiecte diferite, atâtea situaţii la limită, atâtea mistere care formează piesele unui mare puzzle, încât aş zice că este cartea perfectă pentru orice tip de cititor. Eu nu prea citesc cărţi cu crime, mistere şi alte nebunii, dar am adorat această carte (deşi trebuie să recunosc că unele pasaje despre istorie le-am mai sărit, că mă plictiseşte maxim acest subiect, atunci când se descrie ceva atât de detaliat) şi aş recomanda-o oricând oricui.
„Biblia pierdută” este cea mai căutată carte. Consiliul, cea mai mare putere a lumii, o caută, pentru că este singura chestie care îi poate distruge. Între timp, profesorul Charles Baker caută o sabie, despre care i-a povestit bunicul său în copilărie care era foarte importantă pentru acesta. Aşa ajunge la Sighişoara, la o conferinţă. Însă întreaga sa viaţă ia o întorsătură neaşteptată de îndată ce sunt descoperite trei crime, care încearcă să îi atragă atenţia asupra unui lucru. Profesorul nu ştie exact ce legătură este între cele ce se petrec în jurul său şi ceea ce caută el, însă, din curiozitate, alege să intre în joc, urmând indiciile şi ajungând din România tocmai la Praga. Dar şi aici crimele se petrec în mod misterios şi totul indică că el ar avea o legătură cu ele. Urmăreşte piste şi este urmărit tot timpul de spioni şi de oamenii care vor ca el să ajungă la capătul aventurii, doar ca să îi fure cartea pe care o caută Consiliul de atâţia ani. Se confruntă cu demoni şi oameni pe care îi credea prieteni, dar care îi erau, de fapt, duşmani şi care recurg la orice pentru a pune mâna primii pe carte. Cartea asta are atâtea pasaje despre istorie, de nici în cartea de istorie nu am avut atât de multe, toate pline de date despre Vlad Ţepeş, despre societăţi oculte şi despre poveşti şi mituri, toate legate atât de frumos într-o poveste plină de mister. Charles Baker este genul meu preferat de personaj, nu un erou, ci mai mult un om obişnuit, curios din fire şi extraordinar de inteligent. La toate astea se mai adaugă şi un pic de noroc şi astfel povestea aceasta este una dintre cele mai reuşite cărţi citite de mine de la „Codul lui Da Vinci”, fiind asemănătoare, dar şi destul de diferite, ambele vorbind despre secrete ascunse, puzzle-uri şi mistere a căror rezolvare necesită o gândire diferită, mai profundă şi cunoştinţe atât istorice cât şi de cultură generală. Deşi la început am fost oarecum sceptică în legătură cu cartea asta, până la urmă s-a dovedit că m-a prins şi nu am mai putut să o las din mână până la final şi a fost o provocare pentru mine să încerc să adun şi eu piesele de puzzle în încercarea de a dezlega înaintea personajelor răspunsurile la toate întrebările. Şi chestia asta cred că face ca „Biblia pierdută” să fie o carte foarte bună şi interesantă.
Recomand această carte tuturor celor care adoră misterele şi lucrurile nu tocmai simple, celor care vor să trăiască o aventură grozavă şi să încerce să interpreteze toate indiciile pe care le descoperim, dar şi celor care vor să îşi îmbogăţească cultura generală cu câteva lecţii de istorie, unele mai incredibile ca altele.