„Amantul doamnei Chatterley” – D.H. Lawrence

Una dintre provocările din această lună era să citesc o carte cu un subiect controversat sau o carte interzisă. Cum deja citisem „Lolita” şi chiar nu aveam chef de „Aventurile lui Huckleberry Finn”, iar alte cărţi nu le aveam prin bibliotecă, am ajuns să citesc această carte, pe care la un moment dat am avut-o de citit prin facultate, dar cum nu îmi place să îmi spună lumea ce să citesc, am sărit-o (ca pe majoritatea cărţilor din bibliografia şcolară), dar cumva a ajuns în biblioteca mea şi am profitat de asta ca să o citesc. Deşi îmi plac romanele de dragoste, de obicei nu citesc cărţile recomandate de profesori. Dar asta nu se aplică doar la cărţi. Probabil aşa sunt eu, dacă cineva îmi recomandă ceva, parcă evit lucrul acela, chiar dacă este bun sau rău. Şi acum, după atâţia ani de la terminarea facultăţii, m-am apucat de „Amantul doamnei Chatterley”, carte pe care mai era puţin şi se punea praful şi eu nu aveam niciun gând să o citesc. Acum poate vă întrebaţi cum naiba am păstrat sau am în biblioteca mea cărţi pe care nu le-aş citi dacă nu m-ar obliga împrejurările. Ei bine, am avut o perioadă în care strângeam cărţile din bibliografia obligatorie, în eventualitatea în care mă voi hotărî într-o zi să le citesc şi primesc destul de multe cărţi care nu mă atrag (mai ales de la mama, care pur şi simplu refuză să „piardă timpul” citind literatură) şi pe care nu le-aş citi în mod normal, dar dacă tot sunt acolo, le păstrez că poate într-o bună zi mă va lovi curiozitatea. Astfel biblioteca mea este plină de cele mai diverse cărţi. Şi citind cartea asta, mi-am dat seama că am avut dreptate să nu citesc cartea aceasta atâta timp, pentru că nu mi-a plăcut.

Constance Chatterley este o femeie care şi-a trăit viaţa din plin, care adoră discuţiile pe orice temă şi punea mai puţin accent pe dragoste decât pe intelect. După o viaţă libertină, în care se întâlneşte cu diverşi bărbaţi si experimentează de toate cu aceştia, îl întâlneşte pe Clifford Chatterley, un tânăr de 22 de ani, cu care se căsătoreşte. Însă în 1918, Clifford revine de pe front infirm, fiind imobilizat în partea de jos a corpului. Deşi iniţial Constance, care nu punea mare accent pe partea fizică a unei relaţii, nu a avut nicio problemă cu noua stare a soţului ei, la un moment dat a început să îşi dorească un copil. Şi cum soţul nu i-l putea dărui, a trebuit să rezolve cumva situaţia şi să ofere un moştenitor la Wragby. Dar la ceea ce nu se aştepta ea era să se îndrăgostească. Astfel a ajuns îndrăgostită de-a binelea de pădurarul care era angajatul soţului să păzească pădurea şi să crească diverse păsări. Dragostea lor este destul de puternică încât Constance acceptă până la urmă să îşi părăsească soţul şi să renunţe la poziţia sa pentru un om inferior ei. Dacă mă întrebaţi pe mine cum aş descrie această carte, aş spune că este un fel de „Fifty Shades of Grey” în varianta pentru bunica. De ce spun asta? Ei bine, pentru că există multe scene de sex, majoritatea descrise foarte detaliat, dar limbajul folosit este unul vechi sau nu ştiu exact cum să îl caracterizez, oricum nu prea vorbim zilele astea aşa, decât dacă avem 90 de ani. Ce mi-a plăcut la această carte a fost introducerea scrisă de autor, unde încearcă să îşi calmeze cititorii scandalizaţi, deoarece această carte, deşi poate părea scandaloasă, este o carte „onestă, sănătoasă şi necesară oamenilor de azi.” Ce nu mi-a plăcut este că nu am înţeles de unde şi până unde această dragoste pe care a descoperit-o brusc Constance. Ba mai mult, deşi îmi place pădurarul Mellors, nu înţeleg de ce Constance crede că şi el o iubeşte. Mie el mi se pare indiferent faţă de ea, în timp ce ea apare super îndrăgostită de el. Deşi ambii doresc să divorţeze, cumva nu reiese din carte că şi el ar nutri aceleaşi sentimente pentru ea, dar se lasă purtat de val. Astfel că această carte m-a plictisit groaznic şi nici nu m-a scandalizat (bine, asta se poate datora faptului că nici nu am 90 de ani).

Recomand cartea aceasta, ca şi toate cărţile, să fie citită la timpul ei, sau cu maximă indulgenţă, pentru că pe vremuri astfel de atitudini şi astfel de vocabular era scandalos, însă noi astăzi deja vorbim mult mai colorat şi nu ni se mai pare aşa interesant vocabularul şi nici aşa nemaipomenite situaţiile. Aşa că dacă vreţi să citiţi o carte care prezintă totul ca pe vremuri, asta este una dintre cărţile perfecte pentru voi! Noi restul avem „Fifty Shades of Grey”.