Zilele astea, cu toată alergătura specifică sărbătorilor, am rămas iar în urmă cu scrisul (ba chiar şi cu cititul), dar mă voi strădui să recuperez zilele următoare. Astăzi o să vă vorbesc despre „Călătoria lui Albie Bright”, o carte care am crezut că este despre Crăciun, dar care nu are nicio legătură nici cu sărbătorile de iarnă, nici cu nimic din ce îmi propusesem să citesc zilele astea. Şi dacă vă întrebaţi de ce am ajuns totuşi să citesc cartea asta, răspunsul este simplu: chiar am crezut că are legătură cu iarna, aşa că s-a strecurat printre cărţile pe care le pusesem deoparte ca să le citesc până de Crăciun şi iată-mă aici, vorbindu-vă despre ea. Am auzit de cartea asta înainte de Gaudeamus şi, cum nu eram eu foarte atentă atunci la articolele postate de edituri, am crezut că dacă este o apariţie nouă, trebuie să aibă legătură cu Crăciunul. Şi, ca să fie treaba treabă, nici măcar nu mi-a plăcut cartea asta. Dar deloc! Ah, şi ca să vă daţi seama ce m-a păcălit cel mai tare ca să iau cartea asta şi să vreau să o citesc cât mai repede, ei bine, coperta a fost de vină, o copertă superbă cu fulgi de nea, un băieţel printre copaci, în zăpadă, tot ce puteam spera de la o carte cu tematică de sărbători (la cum am păţit cu cartea asta, putea la fel de bine să fie şi o carte de dragoste sau despre dinozauri, deci nu faceţi ca mine: nu judecaţi o carte după coperţi şi puneţi mâna şi citiţi ce scrie pe spate, poate nu e ceea ce vă doriţi). Dar cam atât cu văitatul (glumesc, nu mă vaiet, doar că simt că am pierdut timpul cu aşa o carte) şi să revin la carte şi la ceea ce nu mi-a plăcut la ea.
Albie Bright este un băieţel foarte trist, pentru că şi-a pierdut mama, singura fiinţă care îi acorda timpul de care avea nevoie, care îi explica totul şi îi răspundea la orice întrebare. Mama lui era un om de ştiinţă extraordinar, dar spre deosebire de tatăl lui Albie şi el om de ştiinţă, aceasta îşi petrecea timp cu fiul ei. Dar într-o zi mama moare de cancer şi Albie nu-şi doreşte nimic pe lume decât să o recupereze. Iar cum moartea nu are antidot, Albie îşi aduce aminte de o discuţie pe care a purtat-o cu tatăl lui despre fizica cuantică şi despre existenţa universurilor paralele, iar el nutreşte speranţa că mama lui încă trăieşte într-unul dintre aceste universuri paralele. Astfel, ajutat de cunoştinţele despre fizica cuantică şi computerul cuantic al mamei sale, Albie construieşte într-o cutie un fel de maşină a timpului şi porneşte prin celelalte universuri în căutarea mamei. Iar ceea ce găseşte nu este deloc ceea ce se aştepta, întâlnindu-se pe sine din celelalte universuri, fiecare fiind o versiune diferită a lui, ba chiar în unul din universuri este fată. Când, într-un final îşi găseşte mama, Albie decide totuşi să se întoarcă pentru tatăl lui în universul de care aparţine, nu înainte de a îi spune, pentru ultima dată acesteia, că o iubeşte. Acum să vă povestesc ce nu mi-a plăcut la cartea asta. În primul rând, voiam să citesc zilele astea cărţi magice, pline de speranţă, în schimb am dat peste cartea asta, care este o poveste tristă despre pierderea mamei unui băieţel. Deci s-a cam dus naibii spiritul şi magia sărbătorilor. În al doilea rând, ce dumnezeu tot vorbeşte cartea asta despre fizica cuantică. Ştiu că se studiază aşa ceva, dar cumva cartea aceasta este pentru copii şi iată că tratează o temă „perfectă” pentru aceştia: fizica cuantică, că doar, na, toată lumea ştie cu ce se mănâncă asta. Şi când mai vine vorba şi de laptopul cuantic al mamei, deja o dăm în SF-uri, pentru că toată povestea asta cu universuri paralele poate că există, dar de ce aş vrea să tulbur ordinea universurilor călătorind între ele. Şi problema mea este că nu citesc literatură SF fix din acest motiv: vreau să înţeleg ce citesc, dar iată-mă totuşi citind o carte pentru copii, din care nu pricep decât ideea generală. Apoi Albie este un băieţel atât de trist, care are nevoie de multă atenţie şi afecţiune din partea tatălui, încât m-a întristat şi pe mine toată povestea asta. Şi uitaţi aşa am ajuns să citesc o carte care nu mi-a plăcut, m-a întristat groaznic şi din care nu prea am înţeles mare lucru şi toate astea când trebuia să simt speranţa şi magia Crăciunului.
Recomand cartea aceasta părinţilor, ca să înveţe din ea şi să nu îşi neglijeze copiii, pentru că aceştia au mare nevoie de afecţiune, celor care pricep ceva din fizica cuantică, pentru că acesta este principiul folosit de Albie ca să călătorească între universurile paralele pentru a-şi găsi mama, dar şi celor cărora le place literatura SF, pentru că este o combinaţie între o carte pentru copii şi acest gen.