Am luat de la Gaudeamus cartea asta fără ca măcar să o deschid sau să citesc ceva despre ea. Am căutat special standul unde se găsea şi direct cu ea acasă. De ce am făcut asta? Ei bine, pentru că am fost curioasă. De ceva vreme am auzit de ea şi am vrut să ştiu cum este. Am ratat lansările, atât cea de la Gaudeamus cât şi cea care a avut loc prin altă parte prin Bucureşti, aşa că am zis să nu mai pierd timpul şi să fac rost de ea. Rar caut edituri şi autori anume pe la târguri, preferând să mă las furată de coperţi, descrieri, recenzii şi prime pagini, dar cu cartea asta a fost altceva. Nu ştiam nimic despre ea, nici măcar despre ce este vorba în ea, dar am fost suficient de curioasă încât să o caut. Am terminat-o într-o singură zi şi a fost o lectură plăcută şi drăguţă, care m-a impresionat în multe feluri. Eu nu sunt o fire poetică, dar cartea asta (deşi nu conţine poezii) are o poezie a ei, este scrisă foarte bine şi m-a trecut prin atâtea stări, încât a meritat fiecare clipă în care am citit-o. Aşa că pot spune că am fost plăcut surprinsă de carte şi de autor şi aş mai vrea să citesc câteva cărţi de-ale lui pentru că scrie foarte frumos.
Cartea „Bine” este, conform autorului, o „Carte de dăruit” şi conţine, de asemenea, câteva cărţi poştale care pot fi rupte din carte şi dăruite persoanelor importante din viaţa fiecăruia. Este împărţită în 69 de capitole, unul mai interesant ca cel dinainte, pline de jocuri de cuvinte, de descrieri şi de învăţături. Este o carte despre copilărie, familie, cărţi, dragoste, personalităţi şi multe multe altele (intenţinat am scris de două ori „multe” ăla, că vă daţi seama că în 69 de capitole a tot scris omul o grămadă de chestii). M-a fascinat cartea asta, m-au prins jocurile de cuvinte şi mi s-a părut că este o carte pentru toate gusturile, genul acela de carte care nu are cum să nu îţi placă. Am citit-o foarte repede (o zi mi-a luat, pentru că nu am avut prea mult timp pentru citit), deoarece m-a prins. Capitolele mici sunt uşor de parcurs, dar am încercat să simt cuvintele scrise acolo, să le înţeleg sensurile şi să mă prind de tot ce vroia să zică autorul. Şi a fost exact cum scrie în carte: „Cărţile îţi aduc plăcere. Ceva înţelepciune. Poate iluminare. Unii le joacă. Alţii le colorează. Iar cei mai mulţi, totuşi, le citesc.” cartea asta mi-a plăcut şi am citit-o cu drag până la capăt. Chiar zilele trecute mă întrebam ce o fi în neregulă, pentru că în ultima vreme tot citesc cărţi care nu îmi plac (culmea că sunt cărţi recomandate de mulţi) şi prea puţine care să mă facă să mi le amintesc cu drag. M-am gândit că fie sunt eu prea pretenţioasă, fie se scriu şi se publică acum cărţi care nu mai rezonează cu mine. Ei bine, se pare că nu am dat numai peste cărţi care nu mi-au plăcut sau cărora le-am dedicat un timp pe care îl puteam folosi în alte scopuri mai constructive. Mai există din când în când şi câte o carte care să mă scoată din plictiseală, care să rezoneze cu mine şi să mă facă să mă bucur de ea. Cam aşa a fost şi cartea asta, „Bine”, chiar a fost bună!
Recomand cartea aceasta celor care vor să descopere sensuri profunde în spatele unor cuvinte care par simple, celor care sunt în căutarea unei lecturi plăcute, care să îi poarte în toate aspectele vieţii şi celor care vor să citească o carte bună (şi plină de surprize – v-am zis deja că oferă tot feluri de cadouri cititorilor), cum nu am prea mai găsit în ultima vreme.