„Zile de Crăciun” de Jeanette Winterson

Am început anul cu această carte, deoarece cu greu m-am putut despărţi de toate tradiţiile şi poveştile de Crăciun prezente prin cărţi, aşa că am zis: „Încă una nu are cum să strice…” Mi-a plăcut mult felul în care este scrisă cartea, se vede că autoarea a pus suflet când a scris cartea asta şi a alcătuit o colecţie superbă de poveşti amestecate cu reţete considerate de ea ca fiind potrivite pentru această perioadă a anului. Mi-a plăcut felul necomercial în care promovează sărbătorile de iarnă (atât Crăciunul cât şi anul nou), încercând să spună cât mai direct posibil ce înseamnă pentru ea sărbătorile, în opoziţie cu ce au ajuns să fie pentru majoritatea oamenilor. Acum ce nu mi-a plăcut au fost reţetele, adică e super ok să scrii reţete şi chestii pe care le pregăteşti de sărbători, doar că mie personal îmi place literatura, nu cărţile de bucate şi cu atât mai puţin cărţile în care se îmbină cele două, chiar dacă, ca şi în cazul de faţă, merg împreună foarte bine, este doar o preferinţă personală, nu zic că e un lucru rău.

Exact cum zice şi titlul (cel întreg pe care mi-a fost lene să îl scriu complet în titlul articolului meu) „Zile de Crăciun – 12 povestiri şi 12 sărbători pentru 12 zile” (acum înţelegeţi de ce nu l-am scris pe tot?) este o carte împărţită în 12 capitole, fiecare cu o povestire despre Crăciun, stafii, Moş Crăciun şi orice o face pe autoare să îşi amintească de această sărbătoare, urmată de o reţetă, fie a mamei autoarei sau a unor prieteni. Povestirile sunt drăguţe şi bine scrise, ne introduc în atmosfera sărbătorilor de iarnă şi încearcă să ne spună că nu totul trebuie să fie comercial şi ar trebui să însemne mult mai mult pentru fiecare dintre noi. Cartea e plină de citate despre dragoste, bunătate, dăruire, iertare şi pace, iar reţetele sunt personale şi frumos introduse de o poveste din viaţa autoarei. Faptul că mie personal nu îmi place ca o carte de povestiri să fie împănată cu reţete culinare, nu m-a făcut să îmi placă cartea asta mai puţin, dar, după părerea mea, mai bine scria autoarea două cărţi: una cu poveştile şi alta cu reţetele. Oricum luată ca un întreg mi-a plăcut cartea asta. Mesajul general al cărţii, acela al încurajării oamenilor să petreacă Crăciunul cu cei dragi, în jurul bradului, este superb şi aş zice că este cartea ideală pe care aţi putea să o citiţi zilele astea (sau lăsaţi-o pentru Crăciunul viitor, ca să trăiţi din plin cele 12 zile de sărbătoare).

Recomand cartea asta celor care doresc să mai întreţină spiritul sărbătorilor de iarnă încă un pic, celor care cred că este important să îţi petreci Crăciunul în familie şi cu prietenii, decât toată acea alergătură după cumpărături, fie că sunt ele cadouri sau lucruri de care crezi că ai nevoie, dar nu ai chiar neapărată nevoie în acel moment, celor care apreciază tradiţiile şi reţetele şi celor care vor să citească nişte poveşti de Crăciun fabuloase cu fantome şi mult paranormal.