După atâtea cărţi interesante şi minunate, m-am întors puţin la chick lit, genul acela de cărţi care le plac adolescenţilor, drăguţe, uşor de citit şi pline de drame şi sex. Ca să fiu foarte sinceră cu voi, acestea sunt cărţile care îmi plac cel mai mult şi mie, cărţi drăguţe, pe care le iau cu mine, indiferent de anotim, pentru că ştiu că le voi termina imediat şi nu îmi vor da mari bătăi de cap în a înţelege ce se petrece pe acolo. Astfel de cărţi am avut vara trecută la mare, iarna aceasta pe acasă şi iată că nu mă mai satur de ele. Mi-aş dori să pot spune că „Icebreaker” este o carte mai deosebită de tot ceea ce am citit până acum, dar nu prea este cazul. Am descoperit această carte anul trecut şi mi-am dorit să o citesc anul acesta de Crăciun (şi sincer chiar aş fi făcut bine, pentru că ar mai fi schimbat puţin perspectiva morţii care făcea oamenii să urască sărbătorile de iarnă şi tot ce se mai petrecea prin cărţile citite de mine iarna aceasta) şi iată că am reuşit, deşi nu de Crăciun, dar tot iarnă este. Genul acesta de cărţi romantice cu şi pentru adolescenţi mereu mă fac să îmi doresc să fie şi realitatea asemănătoare, deci îmi place că mă fac să visez cu ochii deschişi, trăind pentru câteva ore într-o lume plină de dragoste şi neprevăzut. Şi credeţi-mă, zilnic când ies din casă îmi doresc să trăiesc o poveste asemănătoare protagoniştilor acestor cărţi, deoarece să visezi este încă gratis.
„Icebreaker” este povestea Anastasiei Allen, o patinatoare talentată, care încearcă să intre în echipa de patinaj artistic la perechi. Ea primeşte o bursă ca să studieze la Universitatea din California, unde este patinează împreună cu Aaron, colegul ei de apartament, şi a lui Nathan Hawkins, căpitanul echipei de hochei, care este student la aceeaşi universitate. Într-o zi, cineva se răzbună pe echipa de hochei şi le dezgheaţă patinuarul, iar atât patinatorii, cât şi echipa de hochei trebuie să împartă acelaşi patinuar pentru o perioadă nedeterminată de timp. Astfel, Anastasia şi Nate ajung să se cunoască. Dar lucrurile nu sunt uşoare pentru cei doi. În primul rând, Anastasia este obsedată de control, nu vrea sub nicio formă să se îndrăgostească (în schimb îl are pe Ryan ca prieten cu beneficii) şi îl are pe Aaron, care pare să se supere pe ea, indiferent ce face. Nate, pe de altă parte, este un tip responsabil, care îşi ia în serios rolul de căpitan al echipei şi face tot ce îi stă în putere ca aceasta să nu sufere din cauza pierderii patinuarului. Dar cei doi ajung ajung să fie parteneri la patinaj, atunci când Aaron suferă un accident, acuzându-l pe Nate pentru acesta, doar pentru a îl îndepărta de Anastasia. Bineînţeles că Nate şi Anastasia se îndrăgostesc unul de celălalt, se mută împreună şi lucrurile se rezolvă treptat. Aş vrea să vă pot spune că nu veţi ghici niciodată cum se va termina povestea aceasta, dar, dacă aţi mai citit vreodată vreo carte de dragoste, vă puteţi imagina că totul se termină cu bine. După cum am spus şi mai sus, ador poveştile acestea de dragoste, cu adolescenţi care se maturizează datorită situaţiilor cu care se confruntă pe parcursul cărţii, care luptă pentru dragostea lor şi totul se termină cu bine. Ei bine, din acest motiv (şi multe altele pe care le veţi descoperi dacă veţi vrea să citiţi cartea aceasta) mi-a plăcut această carte, deşi nu pot spune că a fost cea mai bună carte citită de mine anul acesta.
Recomand această carte celor care vor să citească o poveste de dragoste drăguţă (şi previzibilă), dar şi despre maturizare, o carte nu foarte complicată, ba chiar uşor de citit, care nu îţi trezeşte foarte multe sentimente, dar care te face să stai cu sufletul la gură ca să afli ce se mai poate întâmpla, deşi ştii sigur cum se vor termina toate acestea.