Uneori ne este dor de zilele răcoroase, atunci când vântul adie uşor şi ne putem ascunde de căldură. Dar acum, că a venit iarna, ne este dor de zilele călduroase, de soare şi de voia bună pe care acesta ne-o oferă. Concluzia: nu suntem niciodată mulţumiţi. Astăzi, deşi este oficial o zi de iarnă, simt nevoia să mă reîntorc, măcar cu gândul, la zilele călduroase de vară şi, deşi mi-am dedicat timpul cărţilor cu tematică de Crăciun zilele acestea, aş vrea astăzi să vă vorbesc despre o carte pe care am citit-o vara trecută. Nu am ales să vorbesc despre această carte până acum, deoarece nu a fost una dintre lecturile mele preferate şi am tot amânat acest moment, dar simt acum că sunt gata să vă vorbesc despre ea. Seria „Vara” se află în biblioteca mea de atât de mult timp, încât nici nu mai sunt sigură cum de a ajuns acolo. Am tot vrut să o citesc, dar mereu găseam altă carte care mi se părea mai interesantă prin bibliotecă şi am tot uitat de ea. Însă vara trecută, am regăsit seria şi am zis că ar fi momentul să o citesc, poate cine ştie, se ascunde vreo comoară printre paginile acestei cărţi. Dar, după cum am spus mai devreme, lucrurile nu au stat deloc aşa. Este, într-adevăr, o lectură uşoară de vară, însă una despre care simt că nu mi-a îmbunătăţit cu nimic vara sau experienţa de a o citi. Nu mi-a trezit niciun sentiment, fiind ca şi cum am citit un ziar sau o revistă oarecare, doar ca să nu spun că nu am făcut asta.
„Vara în care am devenit frumoasă” este povestea lui Belly, o fată care îşi petrecea verile acasă la prietena mamei ei, Susannah. Aceasta avea o frumoasă casă aproape de ocean, iar verile acolo promiteau soare, libertate şi dragoste. Susannah avea doi fii, Jeremiah, care era prietenul cel mai bun al lui Belly, şi Conrad, cel pe care Belly îl iubea dintotdeauna. Ea mereu se gândea la băieţi şi de abia aştepta să se întoarcă la ei, dar anul acesta totul era diferit, ea devenise domnişoară, nu mai era doar un copil, iar băieţii au început să o perceapă ca fiind frumoasă (de unde şi titlul cărţii). Şi deşi inima ei aparţine doar lui Conrad, Belly nu îşi refuză o aventură cu un băiat din zonă. Ca lucrurile să nu fie chiar plictisitoare de tot, aflăm că Susannah este foarte bolnavă, lucru pe care încearcă să îl ascundă de toată lumea, dar Belly şi băieţii au descoperit asta, iar atmosfera a devenit tensionată. Momentul în care Belly şi mama ei revin acasă se apropie cu rapiditate, ea simţind aceeaşi nostalgie pe care o simţea de fiecare dată când trebuia să se întoarcă acasă. Cât despre final, nu pot să vă spun decât că, deşi nu a fost cel mai surprinzător din lume, a fost bun, în sensul că a dres puţin impresia pe care mi-a făcut-o cartea. Nu pot spune că mi-a plăcut această carte, deşi eu ador poveştile de dragoste, însă între Belly şi Cam (aventura ei de vara aceea) nu am simţit că ar fi dragoste, aşa că povestea lor mi s-a părut cam inutilă, iar iubirea dintre ea şi Conrad nu prea şi-a făcut simţită prezenţa, deci nu este o poveste de dragoste care să merite reţinută. Personajele sunt interesante, mai ales mama lui Belly şi Susannah, pe care am adorat-o de fiecare dată când am întâlnit-o pe parcursul cărţii, poate chiar mai mult decât pe personajele principale, iar acţiunea nu este chiar dintre cele mai plictisitoare, însă nu am simţit că mă ţine prinsă sau în suspans. Probabil, dacă ar fi fost scrisă în alt stil, povestea ar fi fost una bună, dar aşa, lasă mult de dorit.
Recomand cartea aceasta ca lectură de vară sau iarnă, dacă vă este dor de zilele calde şi aventurile la malul mării (oceanului în cazul acesta), celor care adoră poveştile de dragoste, deşi nu este cel mai reuşit exemplu de astfel de poveste, dar şi celor care îşi fac planul de pe acum cu ce cărţi să citească la vară, puteţi să o includeţi şi pe aceasta pe listă, nu pentru că ar fi o opţiune bună, dar măcar nu are multe pagini, că altfel ne-ar fi deprimat de tot.