„Urgia şi zorile” de Renée Ahdieh

Stând frumos pe malul mării, la o terasă, cu o cafea bună, mă uitam pe facebook să văd ce se mai întâmplă, citind noutăţi şi iată că îmi sare în ochi un titlu de carte: „Urgia şi zorile”. Atracţa a fost cu atât mai mare cu cât era un articol despre ultima carte apărută la editura Epica, pe care o ador. Şi cum nu aveam prea multe cărţi cu mine la mare, am zis să o cumpăr şi să o citesc pe aceasta. Şi fug repede, repede la singura librărie din Mangalia şi aflu că nu aduc cărţi de la această editură. Panică în coteţ! Deja îmi imaginasem după-amiezele pe malul mării citind cartea şi când colo nu era de găsit. Atunci am comandat-o de pe net şi a doua zi m-am şi apucat de ea (ce pot să zic… când îmi intră o idee în cap nu mă las până nu am ceea ce îmi doresc). Şi ziua următoare mă aşez în acelaşi loc la o masă pe malul mării, cu o cafea şi mă apuc de citit.

Pot să zic că a meritat efortul de a face rost de carte atât de repede. Am descoperit o lume interesantă, unde Şeherezada nu doar ştie să spună poveşti ca să rămână în viaţă până a doua zi, ci are şi alte abilităţi (printre care faptul că ştie să tragă cu arcul). Povestea ei este una aparte, fiind diferită de cea din clasica „O mie şi una de nopţi”. În „Urgia şi zorile” Şeherezada caută răzbunare, dar mai apoi dragostea pentru Khalid (tânărul calif, de 18 ani) este mai puternică decât ar fi vrut să recunoască. Povestea de dragoste dintre Şeherezada şi Khalid este interzisă din multe puncte de vedere, iar cei apropiaţi lor se dovedesc a fi cei care îi împiedică pe cei doi să fie împreună. Intrigile şi comploturile fac acţiunea mai interesantă şi ne fac să ne întrebăm: „Oare au vreo şansă să fie împreună?”.

Fiind considerată un fel de combinaţie dintre „O mie şi una de nopţi” şi „Urzeala tronurilor”, acest prim volum (mai este şi un al doilea volum doar în limba engleză deocamdată) este fascinant şi un succes literar. Acţiunea m-a prins din primele pagini şi am fost prinsă până la sfărşit, curioasă dacă dragostea celor două personaje va supravieţui intrigilor şi neînţelegerilor celor din jur.

Recomand cartea atât celor care au citit şi îndrăgit „O mie şi una de noţi” şi „Urzeala tronurilor”, cât şi celor care nu le-au citit sau îndrăgit. Este o poveste frumoasă şi tristă în acelaşi timp care la sfârşit m-a făcut să aştept cu nerăbdare volumul doi.