Există serii de cărţi pe care tot amân să le citesc sau citesc volumele la mare distanţă unul de altul, pentru că îmi plac seriile respective. Şi există serii care nu mă inspiră şi atunci le citesc cât mai repede, ca să pot scăpa de ele de prin bibliotecă. Seria „Twisted” este una din cea de-a doua categorie. Am început această serie, după cum v-am mai spus şi în articolul primului volum, deoarece mi-a fost recomandată şi, apoi, am fost întrebată de mai multe persoane ce părere am despre ea. Şi, cum nu îmi place să îmi dau cu părerea fără să citesc eu însămi o carte, am ajuns să le citesc. O altă chestie care mi se mai întâmplă când citesc serii este că uneori îmi place primul volum (uneori chiar primele volume), dar apoi mă cam dezamăgeşte. Aşa s-a întâmplat şi în cazul de faţă: „Twisted Love”, deşi o carte previzibilă, mi-a plăcut. Pe de altă parte, „Twisted Games”, ei bine, nu pot să zic că mi-a inspirat acelaşi sentiment. Poate că aşteptările mele au fost puţin mai mari, având în vedere că nu am urât primul volum sau pur şi simplu acesta nu este chiar pe gustul meu, oricum am citit-o şi, cu siguranţă, vor urma în curând şi celelalte volume ale seriei, nu de alta, dar aş vrea să fac loc în bibliotecă pentru cărţile care merită cu adevărat să fie citite.
„Twisted Games” aduce în prim plan pe prinţesa Bridget von Ascheberg, pe care am întâlnit-o în primul volum ca personaj secundar. Bridget încearcă să trăiască o viaţă normală, pe cât posibil. Ea iese cu prietenele, flirtează cu băieţi necunoscuţi şi se distrează pe cât posibil. Asta până când bodyguardul ei i se schimbă şi aşa se pricopseşte cu Rhys Larsen (jur că mă chinui nu doar să pronunţ numele lui, dar şi să îl scriu). Rhys este un profesionist şi încearcă să îşi protejeze clienţii şi nu se implică emoţional. Dar se alege praful de aceste reguli atunci când începe să lucreze pentru Bridget. Cei doi se ceartă tot timpul, el fiind preocupat de siguranţa clientei sale, ea deoarece îşi apără libertatea cu orice preţ. Însă totul se schimbă când cei doi încep să aibă sentimente unul pentru celălalt. Însă relaţia lor este sortită eşecului, atunci când Bridget află că fratele ei, moştenitorul tronului, abdică, lăsând-o pe ea succesoarea la tron şi viitoare regină. Bridget nu este pregătită pentru asta, dar revine acasă şi începe să se pregătească să preia tronul, în timp ce ţine secretă o relaţie cu Rhys. Această relaţie este interzisă, deoarece viitoarea regină trebuie să se căsătorească cu cineva de acelaşi rang cu ea, nu cu un om obişnuit. Dar Bridget este o luptătoare, ea luptă pentru tron, pentru schimbarea legilor învechite şi pentru dragostea ei. Cred că vă puteţi imagina şi voi cam cum se termină toată chestia asta, dar dacă nu, va trebui să citiţi şi voi şi veţi afla. Acum vă voi spune ce anume nu mi-a plăcut mie la cartea asta. Povestea de dragoste a fost drăguţă, ok chiar, dar nu pot spune că m-au încântat vreun pic scenele de sex. De asemenea, nu am înţeles de ce naiba a abdicat fratele lui Bridget, în loc să încerce să facă exact ce a făcut şi Bridget, adică să anuleze legea aceea care le interzicea să se căsătoarească cu oameni de rând. Dacă s-ar fi întâmplat asta, am fi avut un roman puţin mai scurt şi probabil mai interesant, iar accentul ar fi căzut mai mult pe povestea de dragoste dintre Bridget şi Rhys. Având în vedere povestea şi felul în care e scrisă, sexul, care trebuia să atragă cititorii şi alte mii de amănunte pe care nu vi le voi enumera acum pe aici, trebuie să vă spun că această carte nu a fost deloc pe placul meu.
Recomand această carte dacă sunteţi curioşi despre viaţa prinţesei Bridget, celor care au o perspectivă puţin diferită asupra legilor şi normelor după care ar trebui să se ghideze o regină, celor care vor să citească o poveste de dragoste care pare imposibilă, dintre doi oameni venind din clase sociale diferite, dar care luptă pentru dragostea lor, dar şi celor care vor să afle cum se continuă această serie. Iar celoralţi, vă recomand să rămâneţi la „Twisted Love” şi să găsiţi alte cărţi mai interesante şi care chiar merită citite.