O altă provocare pentru luna februarie era să citesc o carte de dragoste şi sincer de abia aşteptam să ajung şi la partea asta, pentru că ador cărţile de dragoste (acum nu vă imaginaţi că citesc Sandra Brown sau Nora Roberts, că nu fac asta, nici nu am în bibliotecă aşa ceva şi nici nu aş vrea), mai ales poveştile de dragoste dintre adolescenţi. Iar luna aceasta, pentru că tot este luna dragostei (de când cu Valentines Day şi Dragobetele), mi-am luat doza de cărţi de dragoste, pentru că nu am citit-o doar pe aceasta, ci şi ultimul volum din „My Dilemma is You” de Cristina Chiperi, despre care o să vă povestesc zilele viitoare, când ajung să fiu la zi cu scrisul despre ceea ce citesc. După cum am mai spus (şi sincer nu cred că o să mă satur vreodată să repet) ador editura Epica şi cărţile care sunt traduse la această editură (şi nu, nu zic asta pentru că am vreo colaborare cu ei şi nici nu am primit niciodată vreo carte gratis de la ei, dar tot le ador cărţile), aşa că am presupus că va fi alegerea ideală pentru provocarea mea, mai ales că pe copertă zicea „O stranie poveste de dragoste”, deci m-am gândit că nu are ce să fie în neregulă cu cartea asta, însă m-am cam înşelat în această privinţă. Cartea asta cred că a fost prima de la editura asta care nu mi-a plăcut de nicio culoare. Adică pur şi simplu principiul după care se ghidează fetele astea din carte nu mi se pare normal, indiferent din ce unghi aş privi. Dar asta o să detaliez mai jos. Ideea e că nu mi-a plăcut cartea, ba chiar regret că nu am ales o altfel de poveste de dragoste pentru provocare.
„Suflete pereche” este o poveste despre un grup de fete, prietene între ele, dintre care câteva nu au nici măcar 18 ani, care se tot agită ca Pepsi-ul că încă mai sunt virgine. Sau, mă rog, una chiar nu mai e, iar alta minte că nu mai este. Dar ideea că pentru nişte minore este o tragedie că mai sunt virgine la 18 ani chiar nu o pricep deloc. Adică ce, acum nu mai e la modă să te prindă majoratul virgină? Oricum în vara dinaintea plecării la facultate, Hannah, una dintre fete şi personajul principal, jură să îşi piardă virginitatea, practic fiind dispusă să se culce cu oricine. La o petrecere îl întâlneşte pe Sam şi timp de cinci minute simte că şi-a întâlnit sufletul pereche, dar nu ştia nici cum îl cheamă, nici cum să îl găseasă, aşa că după petrecere, le povesteşte prietenelor de el, iar acestea îi promit să o ajute să îl reîntâlnească. Şi Sam s-a îndrăgostit de Hannah, dar la fel ca şi ea, nu ştie cum să o găsească. Apoi soarta îi tot aduce împreună de câteva ori, dar parcă toată povestea e în contra-timp: ba Sam e cu alta, ba Hannah e cu altcineva. Chestia simpatică e că amândoi sunt virgini şi vor să remedieze această „situaţie”. Cum se termină toată această poveste? Ei bine, citiţi şi veţi afla. Sau mai bine zis citiţi şi vă veţi scandaliza. Pe mine, personal, nu m-a scandalizat, dar nu sunt de acord cu această idee pe care o promovează personajele, cum că ar fi ruşine dacă te prinde majoratul virgină. Chiar mi s-au părut din cale afară de ciudate personajele, cum Hannah poate fi prietenă cu Stella, care este o invidioasă fiţoasă care îi fură tot timpul iubiţii şi pretendenţii, rochia preferată şi apoi se poartă ca şi cum nu a făcut nimic rău. Eu una am nişte valori când am o prietenie şi faptul că sunt prietenă cu cineva nu îi dă dreptul celuilalt să mă înjosească, să mă calce în picioare, doar pentru că poate. Că aşa ce prietenie e asta? Oricum ciudată şi acţiunea personajele groaznice şi ideea de bază din carte mi se pare greşită, aşa încât nu a existat ceva care să îmi placă la cartea asta. Chiar nu am înţeles ce vrea să dovedească autorii cu astfel de carte, ce valori transmit ei cititorilor şi cum naiba să scrii aşa o poveste?
Cartea acesta a fost o dezamăgire pentru mine, aşa că nu o recomand nimănui, nici adolescenţilor, pentru că indeamnă la superficialitate, nici adulţilor, care cu siguranţă că nu vor vedea cu ochi buni viziunea fetelor acelora şi Doamne fereşte să citească vreo bunică că îi dă foc cărţii, cum se ardeau înainte vrăjitoarele pe rug.