Un concept foarte drag mie este acela de „book box”, o cutie pe care o poţi comanda o dată pe lună şi care nu ştii ce conţine. Şi când zic asta, mă refer că nu ştii nimic decât că vei primi o carte plus o grămadă de alte chestii care au legătură cu cititul. Acum câţiva ani am avut destule opţiuni de astfel de cutii, însă toate au dispărut. Dar anul acesta în februarie s-a lansat prima Cooltbox, o cutie foarte dragă mie, pentru că îmi place să fiu surprinsă, să nu ştiu la ce să mă aştept, dar să primesc această cutie la uşa mea. Iubesc acest concept şi am iubit şi prima Cooltbox (a doua a apărut de curând şi abia aştept să ajungă), cu tot ce a venit ea. Am găsit în cutie două cărţi, aceasta despre care o să vă vorbesc astăzi şi „tRai în doi” de Victor Miron şi pe lângă aceste cărţi am primit o mulţime de cadouri (o telegramă de ciocolată, un pachet de sare de baie, un plic de cafea de la Tucano şi mult alte chestii drăguţe). Ce m-a surprins plăcut la această cutie a fost faptul că, deşi am peste 1000 de cărţi în bibliotecă, am primit două cărţi pe care nu le aveam (şansa să se întâmple asta era minimă, dar iată că s-a întâmplat) şi oricum ador conceptul, indiferent de carte, pentru că astfel nu mai trebuie să aleg eu o carte, să mă plimb prin librării, ci vine cartea la mine şi nu singură. Cu siguranţă că îmi voi lua toate celelalte cutii Cooltbox care vor apărea de acum încolo şi de abia aştept pe cea de-a doua. Dar până atunci vreau să vă vorbesc astăzi despre „Reţeaua şoaptelor”.
„Reţeaua şoaptelor” este un thriller cu şi despre femei. Avem ca personaje principale un grup de femei puternice şi hotărâte: Sloane, Ardie, Grace şi Rosalita care nu se lasă călcate în picioare de niciun bărbat şi înfruntă orice împreună. Ele lucrează de ceva ani la firma Truviv Inc., când directorul companiei moare şi astfel încep procedurile pentru numirea unui alt şef. Dar când se aud zvonuri că Ames, şeful direct al fetelor, este opţiunea numărul unu a tuturor şi acesta urmează să îi ia locul directorului decedat, fetele scot la iveală un adevăr şocant. Ames era un om complicat, întotdeauna lumea vorbea despre el, dar erau considerate doar şoapte ignorate de cei din conducere. Aşa că cele patru femei s-au săturat de acţiunile lui Ames şi Sloane l-a adăugat pe o listă a „bărbaţilor RĂI”, o lista alcătuită de femei, pe care o putea completa orice femeie cu numele şi acţiunile bărbaţilor care le-au agresat verbal sau fizic. Dar vieţile celor patru femei s-a schimbat pentru totdeauna. Deşi nu citesc de obicei thrillere, cartea asta m-a prins, motiv pentru care am citit-o destul de repede. Mi-au plăcut cele patru femei, pentru că au avut curajul să înfrunte bărbaţii şi să nu accepte şi să tacă atunci când Ames şi-a exercitat puterea asupra lor. Acţiunea este destul de alertă, deşi m-au cam enervat conversaţiile transcrise din interogatoriul poliţiei, care apăreau printre capitole. Chestia asta cred că este simpatică pentru cei care reuşesc să citească mai multe cărţi în paralel, lucru pe care eu nu l-am reuşit niciodată. Am preferat mereu când m-am apucat de o carte să o duc la capăt şi abia apoi să încep alta. Oricum cartea aceasta a fost mişto de citit în perioada asta şi mi-a plăcut până la final, care a fost aşa cum îmi place mie, adică neaşteptat.
Recomand cartea aceasta celor care iubesc thrillerele, pentru că are suspans şi chiar nu veţi bănui până la final cine e de vină pentru moartea lui Ames, celor care caută o carte al cărui final să îi surprindă şi celor care vor să citească ceva antrenant, pentru că acţiunea cărţii prinde.