Ştiu că am zis că vă voi vorbi vara aceasta despre cărţile pe care le-am citit şi care au legătură cu vara sau cu călătoriile, pentru că astfel vom putea călători şi noi alături de personajele mai mult sau mai puţin îndrăgite, dar am simţit nevoia să vă povestesc astăzi despre o carte pe care am citit-o cu ceva timp în urmă şi despre care nu prea m-am simţit inspirată să vă povestesc până astăzi, când, în sfârşit, am zis că ar cam fi timpul să o fac şi pe asta. Deşi seria „Twisted” (sau ceea ce am citit până acum din ea) nu a fost una dintre cele mai bune citite de mine, am fost extrem de curioasă să citesc şi alte cărţi scrise de Ana Huang, pentru a înţelege stilul şi a nu îmi forma o opinie doar după două cărţi (da, ştiu, seria „Twisted” este formată din patru cărţi, dar nu le-am citit decât pe primele). Aşa că, de îndată ce am auzit despre această nouă carte, care şi ea face parte dintr-o serie, am şi comandat-o şi am prioritizat-o mai mult din curiozitate decât din alt motiv. Şi concluzia la care am ajuns după ce am citit „Regele furiei” este că aceasta este încă o carte ca multe altele, care poate fi rezumată în câteva cuvinte şi care nu este cu nimic mai impresionantă decât celelalte în acelaşi gen, ba chiar ideea cărţi pare similară cu încă cea a cel puţin încă două cărţi citite de mine.
„Regele furiei” este Dante Russo, un tip obsedat de control, periculos de frumos şi incredibil de bogat, fiind astfel unul dintre cei mai râvniţi burlaci. Dar într-o zi este căutat de un alt om de afaceri care îl şantajează, forţându-l să se căsătorească cu fiica sa, Vivian Lau. Deşi Vivian este o femeie foarte frumoasă, inteligentă şi îşi câştigă singură banii, este şi fiica perfectă şi acceptă această căsătorie aranjată, deşi nu îi convine deloc. Dante o ia acasă la el, deşi speră să găsească la timp dovezile cu care l-a ameninţat domnul Lau şi să anuleze nunta pe care nu şi-a dorit-o niciodată. După cum vă puteţi imagina, această apropiere îi face pe cei doi să se îndrăgostească unul de celălalt, deşi niciunul nu şi-a dorit să se afle în situaţia în care se află. Aş vrea să vă spun acum că finalul este în vreun fel surprinzător, dar nu este, totul se termină exact aşa cum vă puteţi imagina dacă aţi citit vreodată vreo carte de dragoste: Vivian află despre şantaj şi îşi înfruntă familia, iar Dante găseşte şi distruge problele cu care îl ameninţa Lau, fiind astfel liber de obligaţia de a se căsători cu fiica acestuia. Dar, la final, iubirea câştigă. Ştiu că de data aceasta v-am dat un spoiler despre finalul cărţii, dar nu cred că este cineva care citeşte aceste rânduri şi care nu bănuia că aşa se va termina totul. Cartea mi s-a părut o poveste de dragoste destul de asemănătoare cu „Dulce uitare” de Danielle Lori şi cred că din momentul în care am citit deja o carte cu acest subiect, al căsătoriei aranjate, forţate de părinţi, trebuie să se petreacă ceva special ca să nu mă plictisească subiectul. În plus, este deja un clişeu ideea de personaj masculin bogat, puternic şi periculos care se îndrăgosteşte de o fată superbă şi inteligentă, deşi cei doi nu s-ar fi întâlnit în mod normal. Dar, deşi nu m-a dat pe spate cartea aceasta, mi-a plăcut să o citesc, pentru că este o carte uşor de citit şi merge ca lectură de vară.
Recomand cartea aceasta celor cărora le plac personajele puternice şi independente, celor care vor să citească o poveste de dragoste între doi oameni venind din lumi diferite, dar care găsesc puterea să treacă peste toate obstacolele pentru a fi împreună cu persoana iubită, dar şi celor cărora le place stilul în care scrie Ana Huang.