Prima carte scrisă de Doina Ruşti pe care am citit-o a fost „Mâţa Vinerii” (despre care am aflat de curând că face parte, de fapt, dintr-o trilogie, pe care am de gând să o citesc în curând) şi mi-a plăcut destul de mult stilul. Poveştile sunt cumva magice, totul se întâmplă pe mai multe planuri, aşa că este foarte antrenant să ţii pasul cu ele. Am ales această carte ca parte a provocării lunii decembrie şi mă bucur nespus că este şi ultima din această provocare. Anul acesta, în ianuarie, am acceptat o provocare primită de la cineva să citesc anumite cărţi în fiecare lună. În general, era o listă de patru-cinci cărţi, alese în funcţie de subiect, copertă, titlu sau autori. Acum, că am ajuns la final, trebuie să vă spun că, în urma acestei provocări, pe care sunt foarte bucuroasă că am terminat-o, a avut şi părţi bune şi părţi mai puţin bune. Una din părţile bune a fost că m-a ţinut în priză şi am reuşit în fiecare lună să citesc măcar cărţile cerute, însă parte mai puţin bună este că, procedând astfel, am avut mai puţin timp să citesc ce voiam eu. Obişnuiesc să aleg cărţile pe care le citesc şi urăsc să mi se impună ceva, dar cumva am îmbinat utilul cu plăcutul şi astfel am reuşit să termin provocarea, strecurând şi câte o carte pe care îmi doream foarte mult să o citesc sau una pe care o aveam de atât de mult timp în bibliotecă încât mă săturasem eu să tot dau de ea. Şi aşa am ajuns la „Paturi oculte”. Ei bine, cartea aceasta mi-a plăcut, m-a nedumerit şi la final cred că am înţeles ce se întâmplă pe acolo, dar nu sunt 100% sigură de asta. Aşa că în continuare o să vă scriu cum este rezumată cartea pe coperta din spate şi ce am înţeles eu din poveste. Adevărul este, probabil, undeva la mijloc.
„Doi studenţi de la Litere se îndrăgostesc în mod straniu, după ce intră în contact cu nişte paturi mistice. În spatele întâmplării se află un şir lung de poveşti dintr-o lume mai veche sau mai nouă, palpabilă sau subtilă, dar în mod clar legată de istoria actuală.” Cam asta scrie pe coperta din spate a cărţii. Iar acum să vă spun povestea cum am înţeles-o eu. La fel cum arată şi titlul, „Paturi oculte”, este povestea unor paturi speciale. De mult, un tâmplar şi soţia sa au confecţionat din roşcovi nişte paturi, unul pentru ei, altele pe care le-au vândut altora. Însă paturile astea nu erau nişte paturi obişnuite. Cine se aşeza pe un astfel de pat, putea vedea diferite lucruri (unii îşi vedeau sufletul pereche, alţii prevedeau viitorul). Şi într-o bună zi, Flori, o fată simplă, ajunge să doarmă în unul din acele paturi. Şi astfel descoperă o cărare înconjurată de roşcovi şi un bărbat care încearcă să îi spună ceva, într-o limbă pe care nu o înţelege. Dar cel mai interesant lucru este că de fiecare dată când se ridică din acel pat este mai diferită, i se schimbă fizionomia. După ce proprietara patului moare, Flori încearcă să facă rost de pat, însă acesta a fost dat de mama ei altcuiva. Supărată, ea încearcă să se resemneze, însă, într-o noapte, îl urmăreşte pe tatăl ei într-o clădire, unde este un alt pat magic, care este apoi mutat în clădirea Teatrului Naţional din Bucureşti. Flori, ca să fie mai aproape de pat, dă la Litere şi aproape nu dă pe la facultate, petrecându-şi mai mult timp în pat, decât pe la ore. Când trece pe la Teatru, îl cunoaşte pe Lev, un tânăr librar, care este şi el student la Litere. Lev pare indiferent, însă se îndrăgosteşte de Flori. Iar Flori, pe tot parcursul cărţii, încearcă să petreacă cât mai mult timp aproape de unul dintre paturi. Se simte atrasă de ele şi nu de posesorii lor şi ar face orice să petreacă câteva clipe în fiecare zi în lumea pe care o vede atunci când se aşează în unul dintre ele. Deşi prezentată ca o poveste de dragoste, eu nu am văzut cartea aceasta aşa. Probabil depinde foarte mult şi de cititor, însă eu cred că ideea principală sunt paturile magice, nu dragostea. Cartea mi s-a părut plină de mistere, pe care rând pe rând am încercat să le descifrez, iar unele dintre ele au rămas pentru mine de neînţeles, însă chiar mi-a plăcut şi mi s-a părut interesantă. Este o altfel de carte, o carte mai profundă, cu o poveste mai complicată, dar frumoasă.
Recomand cartea aceasta tuturor celor care caută o provocare în lectura lor, pentru că are multe secrete şi multe lucruri care pot fi înţelese sau nu, în funcţie de atenţia şi prespicacitatea cititorului, celor care cred că exită locuri şi obiecte oculte, care ascund mai multe, în spatele aparenţelor şi care ne pot influenţa viaţa şi celor care vor să citească una dintre cele mai interesante cărţi citite de mine anul acesta, care m-a pus pe gânduri o perioadă după ce am terminat-o.