Sunt atât de bucuroasă că a venit vara, pentru că pot sta la soare, la o terasă sau chiar la o cafenea cu o carte în mână, savurând tot ce mă înconjoară. Şi cărţile pe care le citesc de obicei vara sunt cărţi uşoare, poveşti de dragoste sau aventuri care au loc vara sau în diverse părţi ale lumii, ca să putem călători şi noi cititorii prin intermediul lor în cât mai multe locuri. De asemenea, îmi place uneori să primesc recomandări de cărţi, de la oamenii care au gusturi asemănătoare cu ale mele la cărţi. Astfel încep să vă povestesc astăzi despre o carte care mi-a fost recomandată şi care este despre vacanţe şi are şi o poveste foarte frumoasă de dragoste. Cartea aceasta este alegerea perfectă dacă vreţi să plecaţi în concediu şi nu ştiţi ce să luaţi cu voi.
Ami şi Olive sunt surori gemene, dar în afară de asemănarea fizică, cele două sunt destul de diferite. Ami a fost un copil norocos de mic, în timp ce Olivia a fost extrem de ghinionistă. Şi tot Ami îşi găseşte prima dragostea şi urmează să se căsătorească. La nuntă, însă, toţi invitaţii fac toxi-infecţie alimentară, însă nu şi Olive şi Ethan, fraţii mirilor. Mirii aveau câştigată o lună de miere în Hawaii, unde evident că nu mai puteau ajunge şi, ca să nu piardă totul, i-au rugat pe Olive şi Ethan să meargă ei împreună şi să se dea drept ei. Chiar dacă cei doi nu se suportă, acceptă să plece în vacanţă împreună. Iniţial nu se înţeleg deloc, şederea lor pe insulă nu este deloc uşoară, mai ales când apar tot felul de oameni pe care îi cunosc şi în faţa cărora trebuie să pretindă că sunt căsătoriţi pe bune. Dar, treptat, inevitabilul se întâmplă şi cei doi se îndrăgostesc, mai tare decât deja se iubeau în secret, dinainte de această excursie. La întoarcere însă, Olive şi Ethan întâmpină noi obstacole în relaţia lor. Ca să îşi apere fraţii, între cei doi apar neînţelegeri şi se despart. Finalul vi-l puteţi imagina şi voi, după faptul că v-am zis că este o poveste de dragoste şi acestea au, de obicei, un final fericit. Deşi a fost o poveste drăguţă şi uşor de citit, nu pot spune că mi-a plăcut mai mult decât mi-au plăcut cărţile Sandrei Brown. Această carte este extrem de previzibilă, totul se întâmplă, în mare, cam cum ne-am aştepta noi, cei care am mai citit cărţi de dragoste vreodată în vieţile noastre. E ca tiparul clasic: doi duşmani se îndrăgostesc, se despart şi apoi se împacă şi rămân împreună fericiţi până la adânci bătrâneţi. Totuşi latura mea romantică nu mă lasă să zic că a fost o carte proastă, ci doar o lectură uşor de citit, potrivită pentru vară şi nimic mai mult.
Recomand această carte celor care vor să îşi ia cu ei ceva de citit vara aceasta în vacanţă, celor care vor să citească o poveste de dragoste obişnuită şi previzibilă, mai ales pentru cei care sunt obişnuiţi să citească poveşti de dragoste, dar şi celor care vor o frumoasă poveste despre familie şi sprijinul pe care aceasta ni-l oferă necondiţionat de fiecare dată când avem cea mai mare nevoie de el.