„O simplă favoare” – Darcey Bell

Auzisem despre cartea aceasta prin primăvara acestui an şi mi s-a părut interesant titlul cât şi puţinele păreri despre ea, aşa că am hotărât să o citesc, fiind curioasă dacă este chiar aşa de grozavă cum se spune. În primul rând eu nu prea sunt mare fan al cărţilor de acest gen, la fel cum ideea de a îţi înjunghia prietenii pe la spate mi se pare josnică şi în viaţa reală şi cu atât mai mult în literatură, unde cu toate că lucrurile nu sunt mereu roz, unde mereu trebuie să existe un punct culminant şi un răufăcător, parcă totuşi nu aş vrea să citesc aşa ceva. Aşa că această carte mi s-a părut slăbuţă, deşi am fost curioasă până la sfârşit cum se va termina toată această aventură. Acum există două variante: fie sunt eu prea pretenţioasă cu ceea ce citesc zilele astea, fie dau numai peste cărţi care nu sunt genul meu. Şi deşi anul acesta am citit nişte cărţi atât de bune încât să nu le pot lăsa din mână, aceasta nu se numără printre ele. Atunci când am constatat că am ajuns undeva la o mie de cărţi în bibliotecă mi-am dat seama că este timpul să mă apuc să le şi citesc şi indiferent din ce motive sau recomandări le-am luat să îmi asum asta şi să le termin de citit ca să decid dacă merită să le păstrez sau să fac loc altor cărţi noi pe la mine pe rafturi. Aşa am ajuns să ies din zona de confort şi să citesc o grămadă de cărţi, unele care mi s-au părut interesante, altele, cum e cazul cărţii de faţă, să le las să circule, poate îşi găsesc cititori care să le îndrăgească. Acum să revin, cartea asta m-a prins, se citeşte uşor, am urmărit destul de uşor acţiunea, deşi au fost nişte faze care, deşi păreau că nu se leagă, au fost elucidate până la sfârşit, iar finalul… mda… aici sunt puţin tristă că deşi mi-a plăcut că nu mă aşteptam la acest tip de final, totuşi a fost o porcărie.

Emily şi Stephanie sunt două mămici ale căror copii merg la aceeaşi şcoală, iar cei doi copii ai lor sunt cei mai buni prieteni. Aşa că Emily se simte apropiată de Stephanie şi cele două se împrietenesc şi ajung să îşi facă confidenţe. Dar cele două sunt cum nu se poate mai diferite. În timp ce Emily este o femeie cu o carieră strălucitoare în lumea modei, Stephanie se dedică în totalitate fiului ei şi blog-ului ei prin intermediul căruia vorbeşte despre problemele de zi cu zi din viaţa ei, reuşind astfel să se elibereze de ele. Însă într-o zi, Emily o roagă pe Stephanie să îi ia băieţelul de la şcoală şi dispare fără urmă. Stephanie mai întâi este mirată de dispariţia prietenei sale, apoi intră în panică şi contactează pe toţi colegii lui Emily şi pe soţul acesteia, neştiind ce să facă în această situaţie (scrie chiar şi pe blog-ul ei un articol în care cere tuturor urmăritorilor ei să îi dea de veste dacă o vede careva pe Emily pe undeva). Uimită de situaţia în care se află, Stephanie simte că ceva rău s-a întâmplat cu prietena ei, deoarece niciodată nu l-ar fi părăsit pe fiul ei astfel. Ea se oferă să îl ajute pe soţul lui Emily, Sean, şi pe copilul acestuia să depăşească situaţia dificilă şi, fără să plănuiască, se îndrăgosteşte de el şi de viaţa luxoasă pe care o are prietena ei, considerată decedată. Dar nimic nu este cum pare la prima vedere şi nişte evenimente stranii o fac pe Stephanie să creadă că prietena ei nu este moartă. Lucrurile se complică atunci când poliţia şi un agent de asigurări încearcă să afle cum au decurs faptele şi ce s-a întâmplat de fapt cu Emily, deşi iniţial se ajunsese la concluzia că aceasta este moartă. Dacă ar fi să rezum în cuvintele mele despre ce este vorba în cartea asta, aş zice doar că este o carte despre cum să îţi înjunghii prietena cea mai bună atunci când nu se aşteaptă şi cum să scapi cu basmaua curată indiferent de faptele tale. Ştiu că se poate argumenta că este un roman plin de suspans, un roman psihologic, plin de secrete, despre dragoste şi răzbunare şi o grămadă de alte cuvinte impresionante, dar din punctul meu de vedere este o carte slăbuţă. Speram cumva ca finalul să îmi schimbe părerea general proastă pe care mi-o lăsase această carte, mai ales la cum au decurs lucrurile în ultimele capitole, dar până la urmă nici finalul nu a fost nemaipomenit de bun, deşi trebuie să recunsc că ultima pagină m-a luat prin surprindere. Am mai spus-o şi mă repet: îmi plac cărţile care mă surprind, dar nu cele care mă surprind neplăcut!

Recomand cartea aceasta celor care apreciază genul thriller, fiindcă este o carte plină se suspans, celor care vor să citească o poveste despre crimă, răzbunare şi totala lipsă de loialitate a unei persoane, deşi nu este o carte pe care să o consider că merită timpul pierdut citind-o, deoarece răsturnările de situaţie şi suspansul nu compensează mesajul pe care mi l-a transmis mie cartea până la final.