A trecut mult timp de când nu am mai scris nimic pe aici, dar mi-am propus să încerc măcar să ajung la zi cu ceea ce am citit. Nici de citit nu am mai avut prea mult timp, iar cărţile parcă mă cheamă în fiecare seară, când mă aşez în pat şi îmi amintesc mereu de vorbele bunicii care îmi spunea că un om cu adevărat inteligent este acela care nu pune capul pe pernă fără să fi citit măcar cincizeci de pagini dintr-o carte. Aşa că iată-mă aici, scriind din nou, sperând să vă inspir cu poveştile citite de mine. Astăzi vă voi vorbi despre cel de-al patrulea volum al seriei „Familia Royal”, una dintre seriile mele preferate, pe care nu aş vrea să o termin niciodată. Mi-a plăcut atât de mult cartea aceasta, încât câteva zile îmi veneau în minte scene dintre cele pe care le-am citit şi sinceră să fiu, de abia aştept să citesc şi următorul volum. Dar, pentru a nu amesteca lucrurile, prefer să fac pauză între volumele unei serii,pentru a nu fi nevoită să îmi pun tot timpul întrebarea: „Oare asta s-a întâmplat în volumul x sau în volumul y?” Iar acum să revenim la „Moştenitorul decăzut”…
Această carte îl are ca personaj principal pe Easton Royal, un tânăr care face tot ceea ce vrea, un rebel aş putea spune. Cartea începe cu o scenă în care acesta se dă la una dintre profesoarele sale, dar este surprins de cineva şi, cum nu vrea să îi facă probleme profesoarei, încearcă să afle cine a fost. Astfel ajunge să o cunoască pe o nouă colegă, Hartley, care încearcă să nu intre în belele şi să stea cât mai departe de Easton. Acesta află că fata, deşi are o familie bogată, stă într-un apartament mizerabil, mănâncă pe apucate la şcoală şi are şi un job. Toate acestea îl intrigă pe Easton şi îl face să îşi dorească să afle mai multe despre ea şi de ce face ceea ce face. Dar e mai bine ca unele lucruri să rămână ascunse. Totul se termină cu un accident tragic, care m-a lăsat într-un suspans cum nu am mai pomenit şi de atunci stau cu sufletul la gură, întrebându-mă dacă să citesc şi următorul volum sau să mai amân această lectură, păstrând astfel cât mai mult misterul. Despre Easton pot spune că mi s-a părut un tânăr care se revoltă împotriva nedreptăţii pe care crede că o face tatăl său, deşi tatăl are dreptate să îl pedepsească pentru greşelile sale şi, de asemenea, încearcă să o ajute pe Hartley, căreia, de fapt, mai mult rău îi face. Deşi aparent o dă în bară indiferent ce face, Easton este doar un adolescent, care are nişte sentimente extrem de profunde. Ador povestea lui de dragoste, dar finalul nu m-a făcut să îl consider personajul meu preferat dintre fraţii Royal. Poate că acest volum ne ajută să îl cunoaştem mai bine, aşa cum autoarea ne spune că i-au cerut fanii să facă, dar cumva nu pot spune că ceea ce am aflat mi-a plăcut. Ceea ce mi-a plăcut cu adevărat a fost povestea de dragoste, acţiunea alertă cu care ne-a obişnuit autoarea şi, mai ales, povestea fetei, care este o luptătoare. După cum am zis şi mai sus, în multe zile mi-am amintit anumite scene din carte şi mi-am reamintit de ce anume m-am îndrăgostit de această serie.
Recomand cartea aceasta celor care vor să citească o poveste cu un final atât de neaşteptat, încât chiar nu cred că am mai citit vreodată aşa ceva (iar eu chiar nu am fost niciodată mai surprinsă de un final, cum s-a întâmplat de această dată), celor care vor să înţeleagă de ce Easton se purta aşa cum o făcea în celelalte volume, dar şi celor care vor să citească despre o frumoasă poveste de dragoste interzisă.