Acum câţiva ani am citit cartea „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak, carte care a rămas printre preferatele mele. Am plâns atât de tare când am citit cartea aceea, mai ales la final, am stat cu sufletul la gură alături de Liesel şi mi-a plăcut la nebunie povestea pe care a spus-o Moartea. Astfel că, atunci când am găsit la târgul de carte Gaudeamus această carte, scrisă de acelaşi autor, mi-am zis că nu am cum să plec acasă fără ea. Dar timpul a trecut şi eu tot am încercat să îmi fac curaj să o citesc, dar nu i-a venit rândul atât de curând pe cât ar fi putut. Mi-a fost teamă să o încep şi să descopăr că nu este o poveste la fel de bună ca cealaltă şi, în acelaşi timp, m-am temut că va fi la fel de bună sau mai bună şi o voi termina şi apoi mă voi gândi că nu m-am bucurat destul de ea. Dar anul acesta mi-am luat inima în dinţi şi am citit-o. A fost chiar prima carte pe care am citit-o anul acesta şi dacă vă întrebaţi care dintre variantele de mai sus a fost până la urmă, trebuie să vă spun că niciuna. În primul rând, aş vrea să zic că mi s-a părut puţin ciudăţică de la început, cu siguranţă nici pe departe la fel de bună ca „Hoţul de cărţi”, dar cumva nu tocmai de lepădat. Aşa că aş putea spune că această carte nu mi-a plăcut prea tare, dar a fost cumva interesantă datorită ideii de bază.
De data aceasta avem de-a face cu un personaj principal plin de defecte, cum el însuşi spune încă de la început: „Numele meu complet este Ed Kennedy. Am nouăsprezece ani. Sunt un taximetrist minor, un tip obişnuit, ca mulţi dintre tinerii pe care îi vezi în zona suburbană, limitrofă, a oraşului – cu nu prea multe perspective sau posibilităţi. Lăsând acestea la o parte, citesc mai multe cărţi decât ar trebui, nu sunt deloc bun la pat şi nici nu-mi plătesc taxele. Încântat de cunoştinţă.” Cartea începe cu un jaf al unei bănci, iar Ed şi prietenul său, Marv, sunt, din întâmplare înauntru. Jaful pare o glumă proastă, chiar şi un fraier ca personajul nostru principal îşi dă seama de ironia situaţiei, iar hoţul pare a fi la primul lui jaf. Ed reuşeşte să îi ia arma jefuitorului, să îl împiedice să fugă cu maşina prietenului său şi să scape teafăr din toată povestea asta. Dar, la câteva zile după întâmplarea de la bancă, Ed primeşte prin corespondenţă o carte de joc (am uitat să vă spun că era şi un jucător împătimit de cărţi, dar la fel de nepriceput la asta ca şi la toate celelalte aspecte ale vieţii sale) care conţine o provocare. Şi astfel începe un şir de misiuni pe care el trebuie să le ducă la bun sfârşit (asta după ce îşi dă seama ce vrea să fie fiecare dintre ele). Toate astea îl scot pe Ed din zona sa de comfort, îl fac să cunoască oameni noi, pe care îi ajută şi îl scapă de rutina cu care era obişnuit. Dar misterul cel mai mare este cine trimite aceste mesaje, cine este cel din spatele misiunilor. În timp ce Ed le rezolvă una câte una, îşi dă seama că,de fapt, el nu a fost ales la întâmplare, totul având un scop final. Iar asta face lucrurile şi mai interesante. Aş putea acum continua să vă povestesc despre ce se petrece prin carte, dar cumva simt că i-aş lua din farmec. Tot misterul şi toate coincidenţele acelea par să se petreacă cu un scop şi, bineînţeles, există o explicaţie pentru tot, dar prefer să vă las pe voi să o descoperiţi. După cum am spus şi la începutul acestui articol, cartea aceasta nu mi s-a părut cea mai reuşită carte scrisă de autor, nu pot spune că mi-a plăcut neapărat, dar nu aş putea nici să zic că a fost o carte proastă. Cel mai bine este să citiţi şi voi această carte şi să vă faceţi o părere proprie despre ea.
Recomand cartea aceasta celor care ştiu că în lumea asta există şi oameni care par pur şi simplu nişte rataţi, dar primesc o şansă să facă lucruri măreţe şi profită de ea, celor care au suferit vreodată din dragoste, ştiind că nu se ridică la nivelul persoanei de care s-au îndrăgostit, dar apoi ceva se întâmplă şi iese soarele şi pe strada lor, dar şi celor care vor să citească una dintre cele mai ciudate şi interesante cărţi din cele există, pentru că tot ce se petrece în această carte pare a fi întâmplător, dar la final veţi fi surprinşi.