Mai demult am zis că nu citesc autori români, pentru că prefer de o mie de ori pe cei străini, dar de vreun an încoace mi-am cam schimbat părerea şi felul de a gândi, cum altfel decât citind autori români. Ei bine, ce pot zice este că am avut parte de o surpriză plăcută. Şi într-o zi mi-a zis o prietenă despre cartea „Jurnalul unui Adam”. La început am fost reticentă, deoarece mai citisem o carte cu sfaturi despre relaţii, femei şi bărbaţi şi am fost dezamăgită pentru că suna foarte bine ce scria acolo, dar părea ireală după părerea mea, pentru că nimeni nu se poartă cum scria acolo. Şi deşi „Jurnalul unui Adam” este mai ok, deoarece autorul povesteşte ce i s-a întâmplat lui, tot nu pot să zic că mi-a plăcut, pentru că, după părerea mea, niciun adolescent din lumea asta nu gândeşte aşa de matur. Sfaturile şi schimbul de replici reflectă clar că nu este un adolescent cel care vorbeşte, ci un om cu experienţă.
„Jurnalul unui Adam” este, de fapt, jurnalul autorului, care se autointitulează Adam, deoarece este un bărbat şi toţi bărbaţii se trag din Adam. În această carte autorul ne povesteşte despre anii adolescenţei, până la sfârşitul liceului, în care el descoperă câte ceva despre relaţii şi dragoste. Povestea este cea a unui adolescent care face o grămadă de greşeli, care înşeală şi minte şi spune ce a învăţat din toate aceste greşeli. Sunt sigură că cele descrise în carte li s-au întâmplat multor băieţi, dar ce nu mi-a plăcut a fost faptul că personajul face nişte greşeli din care orice băiat normal nu ar trage învăţăturile pe care le-a tras el. Adică e ok să înveţi din greşeli, dar nu sunt mulţi adolescenţi suficient de maturi încât să înţeleagă unde au greşit şi cu atât mai puţin să înveţe şi ceva din greşelile lor. Poveştile de dragoste dintre Adam şi fetele de la el din şcoală sunt drăguţe, dar felul în care el vorbeşte cu ele şi răspunsurile pe care le primeşte de la ele sunt ale unor bărbaţi maturi, cu experienţă, care au învăţat din greşeli de-a lungul vieţii. Morala cărţii este că toţi bărbaţii au greşit la un moment dat şi în timp ce unii au învăţat din greşelile lor, alţii au continuat să le facă. Personal ceea ce scrie autorul despre femei, bărbaţi şi dragoste mi se pare frumos şi plin de înţelepciune, iar sfaturile sunt bune, dar parcă nu mi se pare o carte realistă, ci doar teorie, pe care nu prea o aplică mulţi. Poate sunt eu pretenţioasă şi aştept mai mult de la un subiect ca aceste, dar încă nu am găsit cartea despre relaţii şi dragoste care să fie realistă şi obiectivă.
Recomand cartea asta celor care vor să citească un jurnal, celor care vor să citească despre cum ar trebui să fie o relaţie şi comportamentul bărbaţilor şi femeilor într-o relaţie şi celor care încă mai speră că relaţia perfectă sau bărbatul perfect sau femeia perfectă există pe undeva pe acolo.