Întotdeauna am preferat cărţile de la editura Epica ca lectură de vacnţă pentru că sunt uşor de citit, prezintă poveşti frumoase, de dragoste, dar în aceeaşi măsură m-au atras de la prima pagină. Nu pot să zic că această carte a reprezentat o excepţie, dar parcă nu mi-a plăcut la fel de mult ca celelalte. Am citit un fragment din ea, apoi când am ajuns în librărie şi am citit prima pagină am ştiut că nu voi putea pleca de acolo fără ea. „Flower” este genul acela de carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, iar când s-a făcut noaptea târziu şi a trebuit să mă bag la somn, aproape că nu am putut să închid un ochi, gândindu-mă: „Oare ce se va întâmpla mai departe?”. Mi-a plăcut povestea, mi-au plăcut personajele şi situaţiile incredibile cărora trebuiau să le facă faţă. Dar au existat şi lucruri care nu mi-au plăcut (o să zic eu mai multe despre ce nu mi-a plăcut un pic mai încolo).
Personajele principale ale acestei cărţi sunt Charlotte, o fată care nu iese la întâlniri cu băieţii de frică să nu se îndrăgostească şi apoi să păţească ce au păţit bunica, mama şi sora ei, care au fost lăsate însărcinate şi apoi uitate de taţii copiilor lor, şi Tate Collins, un cântăreţ faimos, care s-a retras din muzică datorită unor întâmplări care l-au marcat. Ceea ce vreau să zic de la început este că, deşi cartea se numeşte „Flower”, nu apare nicăieri acest cuvânt. Şi mai rău este că am ajuns la sfârşitul cărţii fără să aflu de ce se numeşte aşa (deşi Charlotte lucrează într-o florărie, iar Tate îi dăruieşte nişte trandafiri, dar putea la fel de bine să nu fie chestiile astea că oricum nu influenţează cu nimic acţiunea), dar, mă rog, poate e vreo chestie de care nu m-am prins eu… Acum, trecând la poveste, mi-au plăcut personajele care, cu toate că veneau din medii diferite (Charlotte era o fată săracă, care lucra din greu şi pe puţini bani, în timp ce Tate era plin de bani şi îşi permitea orice), ceea ce nu mi-a plăcut a fost felul în care s-a lăsat „cumpărată”. Adică ea se uita cu jind la nişte fete îmbrăcate cu haine de firmă (cu toate că el o plăcea exact aşa cum era, ba chiar i-a zis că e frumoasă) şi el se oferă să îi cumpere haine scumpe (ce-i drept, protestează, dar e bucuroasă să le accepte (poate sunt eu ciudată cu chestia asta, dar ăştia doi erau împreună de câteva zile şi el deja spărgea o avere cu ea). Al doilea lucru care nu mi-a plăcut a fost felul în care ea tot ceda. Ei se certau („certau” e mult spus, de cele mai multe ori el zicea sau făcea ceva, ei nu îi convenea, iar el îi întorcea spatele şi o trimitea acasă sau pleca şi ea ceda), iar ea, deşi zisese că nu vrea relaţii şi băieţi în viaţa ei, mereu lăsa de la ea: i-a acceptat nişte reguli stupide, celebritatea şi trecutul, iar pentru el tot nu era destul, mereu fugea sau, mai bine zis, se îndepărta de ea. Şi apoi, cum se hotăra ea să îşi vadă de viaţa ei liniştită, apărea din nou el, care îi cerea iertare şi se împăcau. Mi-a plăcut felul în care era construită povestea lui Tate, toate acele detalii despre cum arată viaţa unei vedete, care ajunge pe culmi, concertele şi petrecerile de după fiind descrise foarte realist. O altă chestie fascinantă este că, în cele 313 pagini, după toate despărţirile şi împăcările, după toate excursiile în alte oraşe, Charlotte rămâne, până la final, virgină. Ăsta a fost un aspect care m-a mirat, deoarece în majoritatea cărţilor de genul acesta citite de mine, personajul feminin, la început neatinsă de nimeni, are o relaţie adevărată din toate punctele de vedere, într-adevăr după ceva timp, în care personajul masculin încearcă să stea cât mai departe de ea, deşi o doreşte la fel de mult. De asemenea, în cartea asta nu lipsesc suspansul şi răsturnările de situaţie, care m-au făcut să îmi placă.
Recomand cartea asta tuturor celor care nu se frustrează din cauza unor detalii (de genul: „De ce naiba se numeşte „Flower” cartea asta?”), celor care vor să citească o poveste de dragoste frumoasă (dar în care ea e cam prostuţă la cât cedează în faţa lui), dar şi celor care caută o lectură uşoară şi frumoasă, tocmai bună de luat la mare şi citită pe plajă sau ascultând pe fundal marea şi pescăruşii, nu de alta, dar poate aşa cititorii vor fi mai toleranţi cu această carte şi vor vedea părţile frumoase ale poveştii de dragoste. Cu toate părţile ei, bune şi rele, cartea asta m-a făcut să fiu frustrată că nu pot citi mai repede decât deja citesc (sau altfel zis, am devorat-o dintr-o răsuflare ca mai apoi să stau puţin pe gânduri, „digerând” tot ce am citit).