Deşi în luna august nu am citit foarte multe cărţi, ba chiar am rămas în urmă cu numărul de cărţi pe care trebuia să le citesc, după cum m-a atenţionat Goodreads, mi se pare că am descoperit totuşi nişte cărţi interesante, care mi-au plăcut, cărţi de la edituri pe care nu le-am mai avut în bibliotecă, apariţii noi, ba chiar şi cărţi din bibliografia şcolară. Aşa că pot să zic că luna august a fost o lună interesantă din punct de vedere literar. Dar în afară de citit, am petrecut mult timp pe afară, în plimbări lungi, cu opriri pe bănci ca să mai mă odihnesc şi să mai citesc câteva pagini, astfel mi-am luat la revedere de la vară într-un mod frumos. Şi într-una dintre plimbări am ajuns şi pe Magheru, unde nu am reuşit să mă abţin şi am intrat în librăria Humanitas, iar de acolo am ieşit cu această carte. De mult îmi pusesem în gând să mi-o cumpăr, dar iată că a fost nevoie de o plimbare frumoasă ca ea să ajungă la mine. Ador cărţile lui Eric-Emmanuel Schmitt, pentru că subiectele abordate sunt profunde, cu mii de înţelesuri, conţin adevăruri ascunse şi totuşi se citesc foarte repede. Cartea aceasta am citit-o într-o singură zi, dar apoi am luat o pauză ca să mă gândesc la ceea ce am citit şi mi s-a părut foarte interesantă. Din acest motiv, nu am mai lăsat să treacă mult timp şi am mai citit încă o carte de acelaşi autor, despre care o să vă vorbesc zilele viitoare.
Felix este un băiat care locuieşte împreună cu mama sa în cartierul Belleville, din Paris. Mama lui, Fatou, deţine o cafenea pe care a numit-o „La Muncă”, pentru ca toţi cei care intră şi sunt întrebaţi la telefon să poată spune că sunt la muncă fără să mintă în legătură cu asta. Fatou este de origine senegaleză, o femeie veselă, plină de viaţă şi de sfaturi pentru toţi cei care îi trec pragul cafenelei. Clienţii ei sunt foarte diferiţi şi totuşi formează o comunitate interesantă. Printre ei se numără Simone, un travestit bun la contabilitate, un anume domn Sophronides, filozof şi pesimist pe deasupra şi Robert Larrousse, un bărbat timid care vine şi citeşte tot timpul dicţionarul pentru a memora cât mai multe cuvinte. Toţi aceştia sunt ca o mare familie pentru Fatou şi Felix. Dar într-o zi tot acest univers perfect se destramă, atunci când Fatou cade într-o depresie care o face să semene cu umbra femeii care a fost odată. Felix îl cheamă pe unchiul său, Bamba, ca să îşi recapete mama, apelând la tot felul de vraci, însă fără niciun succes. Iar Fatou îşi va putea reveni doar atunci când se va întoarce la ea acasă, în Senegal, pe malul fluviului. Acolo se află energia de care are nevoie sufletul ei ca să îşi revină, deoarece acolo, în Senegal, izvorul invizibil al energiei şi iubirii animă tot ce este viu. Astfel Felix şi mama sa pleacă într-o călătorie, înapoi la origini, ca să se regăsească, să îşi regăsească legătura cu natura. Cartea aceasta a fost o experienţă foarte interesantă pentru mine, deoarece am descoperit o mulţime de sensuri ascunse, am urmărit cu sufletul la gură evoluţia personajelor şi mai ales a tânărului Felix, care ar fi făcut orice să îşi recapete mama. Interesante sunt şi numele personajelor, care spun multe şi, dacă eşti atent, poţi înţelege rolul acestora, unul dintre cele mai interesante nume mi s-a părut cel al tatălui lui Felix, cel pe care Felix nu l-a cunoscut până în momentul în care mama lui a avut cea mai mare nevoie de el: Saint-Espirit. Acţiunea cărţii, scrisă ca o călătorile pe mai multe planuri, atât fizic, cât şi spiritual, este alertă şi din momentul în care am deschis-o nu am mai putut să o las din mână (se pare că în ultima vreme mi se întâmplă din ce în ce mai des chestia asta). Cartea aceasta mi s-a părut frumoasă, plină de optimism, care mi-a redat încrederea în oameni, m-a amuzat şi m-a întristat cu fiecare pagină. Chiar mi-a fost dor să citesc ceva de Eric-Emmanuel Schmitt, iar cartea aceasta a fost lectura perfectă.
Recomand cartea aceasta tuturor celor care cred în călătoriile spirituale, mai ales în întoarcerea la origini, pentru că de multe ori şi eu simt nevoia să mă întorc în oraşul natal, pentru că mă umple de energie, celor care vor să citească o poveste drăguţă despre familie şi prietenie, dar şi celor care vor să se bucure de decorul parizian pestriţ în care se petrece acţiunea.