„Ceva în apă” – Catherine Steadman

Anul acesta am luat o singură carte la mare, iar această singură carte a fost „Ceva în apă”. Am fost curioasă de când mi-am cumpărat-o să aflu ce era în apă şi am zis că locul perfect ca să citesc această carte este la mare, acolo unde este o cantitate deloc neglijabilă de apă. Şi dacă la toate astea a contribuit şi faptul că a fost numită „cartea verii” de la editura Nemira (şi un nou titlu al colecţiei Armada, care s-a strecurat în biblioteca mea). Aşa că având în vedere toate astea, mi-am făcut bagajul şi am plecat la mare. Despre carte trebuie să spun de la început două lucruri care mi-au plăcut: primul a fost faptul că începe într-un mare fel, iar al doilea lucru că este scrisă grozav. V-am mai spus deja că pe mine o carte, ca să o cumpăr trebuie să mă prindă de la prima pagină. Ei bine, cartea asta este scrisă în aşa fel încât, după ce că m-a fascinat detaliile cu care începe (şi culmea e că pe mine descrierile mă enervează cumplit, dar cumva a fost scrisă grozav, încât m-a distrat de la prima pagină), a continuat într-un fel în care abia o mai puteam lăsa din mână. Nu pot să zic că e cea mai grozavă carte citită de mine (într-un fel „Dispariţia lui Daniel Tate” mi s-a părut mai bună), dar felul în care este scrisă este deosebit (iar aici vorbesc de artă, cartea asta este scrisă superb, de m-a făcut pe mine să nu o pot lăsa din mână până la final, jucându-se cu curiozitatea mea în aşa hal încât am trecut peste faptul că este un thriller). Eu nu prea citesc thrillere, sângele şi crimele nu sunt pentru mine, dar cumva această carte m-a fascinat. Aşa că nu pot să zic decât că este o carte foarte interesantă!

Erin, o realizatoare de filme documentare, şi Mark, un investitor bancar, se îndrăgostesc şi decid să se căsătorească. Erin urmează să dea lovitura cu un documentar despre trei prizonieri diferiţi care au fost condamnaţi pentru delicte diferite şi care urmează să iasă din închisoare, încercând să afle câte dintre planurile făcute de ei în închisoare ajung şi realite, după ce vor fi eliberaţi. Toţi cei trei prizonieri sunt foarte diferiţi, iar Erin se apropie de ei şi cumva se împrieteneşte cu doi dintre ei. Unul dintre ei, Eddie Bishop, fost cap al unei bande, devine cel care o ajută la nevoie, cerându-i mici favoruri în schimb. Holli Byford este una dintre cei trei prizonieri intervievaţi şi este unul dintre cele mai interesante personaje pentru că ceea ce povesteşte ea poate părea lipsit de importanţă şi de noimă, motiv pentru care a fost un pic ignorată de mine, dar în final mi-am dat seama că ar fi trebuit să îi acord mai multă atenţie şi ei. Cea de-a treia persoană intervievată este Alexa, care ajunge să fie prietena lui Erin şi să petreacă mult timp împreună, după ce aceasta este eliberată. După ce Erin ia câte un interviu fiecărei persoane, e timpul să se ocupe şi de nunta ei. Ea se căsătoreşte cu Mark, şi pleacă amândoi în luna de miere pe o insulă tropicală în Bora Bora, unde se distrează, fac plajă, scufundări şi multe alte activităţi distractive. Aici însă descoperă ceva în apă care le schimbă viaţa amândurora. Şi se pare că nu le schimbă doar viaţa, cât şi pe ei îi schimbă înâmplările din luna de miere. Şi de aici până la crimă este doar un pas. Acum ţin să vă spun un lucru, care este primul lucru care mi-a trecut prin minte citind păţaniile celor doi în luna de miere. Am văzut mai demult un film în care era ilustrată culmea stupizeniei. În filmul respectiv, avusese loc un măcel (adică cadavre peste tot, etc.) şi unul care a trecut pe acolo a găsit o valiză cu bani. Şi ce a făcut respectivul cu valiza? A luat-o acasă, exact aşa cum a găsit-o şi a păstrat banii în ea. Şi chiar şi când s-a trezit cu un criminal pe urmele lui şi a descoperit că exista un dispozitiv de urmărire în geanta respectivă, el tot a continuat să fugă cu geanta cu bani, fără să scape nici de dispozitivul de urmărire, nici de geantă. Acum să revin la cartea asta. În „Ceva în apă” se întâmplă ceva asemănător. Găsesc cei doi o geantă cu bani, diamante, un pistol, un stick usb şi un telefon. Ce credeţi că se întâmplă? Ăştia doi sunt ceva mai deştepţi, iau banii, diamantele, stick-ul şi telefonul şi aruncă geanta şi pistolul (un punct pentru ei la faza asta că au scăpat de astea două). Dar deschid telefonu, că doar ce se poate întâmpla? Şi brusc sunt vânaţi de cineva. Până la urmă se dovedeşte că a fost foarte bine că au păstrat şi stick-ul, pentru că asta le-a cam salvat viaţa (cât de cât şi nu la toţi, dar, na, acum nu toate puteau merge strună, că nu mai era thriller, ci comedie). Dar felul în care este scrisă povestea asta m-a făcut să îmi amintesc fix de filmul povestit mai sus. Şi când am terminat de citit cartea asta mă întrebam: care este primul lucru pe care l-ar face orice om normal dacă ar găsi o grămadă de bani într-o valiză? Părerea mea este că ar arunca valiza şi ar lua banii, pentru că orice altceva ar putea fi o probă contra lor, ca să nu mai vorbim despre faptul că ar putea fi urmăriţi de un criminal… Dar na, nu toată lumea reuşeşte să mai gândească logic în astfel de condiţii. Oricum, cartea mi-a plăcut foarte tare, având toate elementele care să o facă o carte bună.

Recomand cartea asta tuturor fanilor genului thriller, pentru că este o carte reuşită, celor care vor să afle cum se sapă mormântul perfect şi celor care vor să afle mai multe despre cum să folosească un Glock 22, pentru că este incredibil de comic descrisă fiecare dintre situaţi, dar şi celor care vor o lectură captivantă pentru zilele toride de vară.